.:Cotidian independent al județului Suceava                        Ziarul în care poți avea încredere:.

Crai nou nr. 6527 :: vineri, 18 aprilie 2014 (ediție arhivată)

O misiune cât o viață: preotul Johann Proschinger

de Daniela BEALE, |26.10.2012|

 


60 de ani de preoție…, atât împlinește astăzi preotul romano-catolic Johann Proschinger, cel care a înțeles de mult că un „serviciu” în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor este unul pe viață, fără concedii, fără odihnă.

Așa că ieșirea la pensie în urmă cu peste 20 de ani a fost nerelevantă pentru părintele Hans. Începea doar o nouă etapă a misiunii lui, un moment din categoria „Proschinger reloaded”.

Când își alesese deja calea vieții și a fost hirotonisit în 1952, Johann Proshinger știa cu siguranță că nu se va opri decât o singură dată, la „marele final”, din misiunea pe care și-a asumat-o cu dragoste curată pentru aceiași: Dumnezeu și oameni.

Nici la 87 de ani, pe care-i duce cu multă demnitate, preotul Proschinger nu se dă bătut și nu se lasă cuprins de letargia la care l-ar îndreptăți vârsta. Slujește în continuare ca sprijin preotului paroh și celui vicar al Bisericii „Sf. Ioan Nepomuk” din Suceava, ascultă păsurile oamenilor, consiliază, vizitează bătrânii acasă, inspirând și acum har, înțelepciune și optimism.

Mic de statură, rubicond, părintele Proschinger apare întotdeauna ca scos din cutie, cu o ținută ireproșabilă, iar cine îl cunoaște de multă vreme știe că pe cămașa, redingota sau costumul său nu s-a văzut niciodată vreo cută. Curățenia omului a fost întotdeauna pentru el o treabă prețioasă, fie că a fost vorba de curățenia sufletească sau de cea trupească.

Cu ororile războiului săpate în carne

Johann Proschinger este sucevean de etnie germană, născut la Fălticeni, în anul 1925. A simțit în propria-i carne urâțenia și nedreptățile războiului.

Prea tânăr pentru prizonierat și deportare, le-a răbdat însă stoic pe toate, chiar și drumul pe jos, cale de mii de kilometri prin gerul cumplit, din Siberia, în lungul căruia degerat, hăituit, flămând, putea să-și piardă viața de câteva ori.

Altele erau însă planurile lui Dumnezeu cu tânărul fălticenean de origine germană care, la câțiva ani după război, a reușit totuși să învingă teama de politica unui regim politic ciudat, aspru și fățarnic, în fața căruia puteai plăti ușor cu viața și cu care nu avea nimic în comun, și să-și termine studiile teologice. Despre acele vremuri și încercările cumplite pe care le-a trăit, preotul a vorbit extrem de rar și doar celor apropiați.

El a primit sacramentul preoției la Alba Iulia, un moment după care nu s-a mai oprit și a spus prezent oriunde Biserica și credincioșii au avut nevoie de el.

A fost vicar la Oțeleni (1952-1955), Galați (1955-1956), Siret (1956), Huși (1956-1957), Hălăucești (1957-1960), paroh la Cotnari (1960-1967), Suceava (1967-1990), Hălăucești (1990-1991), Galați (1991). Ca „tânăr” pensionar, s-a întors apoi acasă, la Suceava, pentru că mai avea încă multă treabă de făcut.

Militant pentru introducerea limbii române în celebrările liturgice catolice

În cei 23 de ani de parohie la „Sf. Ioan Nepomuk”, preotul Johann Proschinger a avut un rol covârșitor în menținerea spiritului german în rândul credincioșilor de etnie germană din Suceava și din toată Bucovina. Puțini știu că el a fost promotorul introducerii limbii române în celebrările  liturgice în Dieceza de Iași, a celebrării Sfintei Liturghii și a tuturor înnoirilor cerute de Conciliul Vatican II. Tot el e primul din Dieceză care a introdus stație de amplificare în biserică.

În aceeași perioadă, părintele a făcut lucrări de reînnoire a bisericii din Suceava, a zugrăvit-o, a renovat picturile, a schimbat pardoseala etc.  Sub îngrijirea sa directă s-a construit biserica din Moara, inițial ca o capelă pentru cimitirul din Moara, care a devenit apoi biserică parohială.

„...Totdeauna dispus să ajute, să încurajeze, să mângâie pe cei deprimați sau loviți de încercări”

Deși misiunea sa pastorală l-a purtat și în alte comunități din țară, preotul Johann Proschinger parcă nu a plecat niciodată din Suceava. El este în continuare „Părintele” și deopotrivă persoana, spiritul, învățătorul, intrat pentru totdeauna în conștiința, sufletele, casele și viețile credincioșilor romano-catolici suceveni.

„Din câte l-am cunoscut eu în cei 2 ani de când sunt paroh de Suceava, pot afirma că este un preot cucernic, evlavios, punctual, un om care-și ține cuvântul dat, cu o doză remarcabilă de optimism, foarte bun duhovnic, totdeauna dispus să ajute, să încurajeze, să mângâie pe cei deprimați sau loviți de încercări. În plus, viața lui se remarcă printr-o grijă deosebită față de cei bătrâni și bolnavi pe care-i vizitează și acum la domiciliu, le administrează Sfintele Taine și-i susține din punct de vedere moral. Sunt convins că întreaga comunitate parohială îi va păstra o vie amintire și se va ruga pentru el, chiar după ce Domnul îl va chema la Sine. Merită toată stima și prețuirea noastră. Bunul Dumnezeu să-i dea încă mulți ani, sănătate, har și binecuvântare!”, a spus pr. Iosif Păuleț, parohul Bisericii „Sf. Ioan Nepomuk” din Suceava și decanul de Bucovina.

Duminică, într-o biserică plină, comunitatea pe care a slujit-o vreme de 60 de ani îl va cinsti și sărbători pe preotul pensionar Johann Proschinger. Vor fi alături de părintele Hans enoriași din bisericile din Moara, Ițcani și Mihoveni, care și-au modificat duminică programul pentru a fi prezenți la liturghia jubiliară.

Sus

 
  eXTReMe Tracker