.:Cotidian independent al județului Suceava                        Ziarul în care poți avea încredere:.

Crai nou nr. 6661 :: luni, 29 septembrie 2014 (ediție arhivată)

Dimensiunea textului: Text de dimensiune mica.Text de dimensiune medie.Text de dimensiune mare. Știrile www.crainou.ro în format RSS

Un paznic pentru verdele de la Ponoare

de C. VĂLIANU, |15.05.2012|

 


Județul Suceava se poate mândri cu o zestre de 27 rezervații naturale, cu o suprafață totală de peste 5000 de hectare. Diversitatea este atributul ce poate caracteriza rezervațiile sucevene, începând de la dispunerea acestora pe harta județului, de la câmp – cum sunt Fânețele seculare de la Frumoasa, Calafindești sau Ponoare – urcând spre munte – Fânețele montane de pe Plaiul Todirescu –, și terminând cu tipologia lor: floristice, forestiere, geologice sau mixte. Dacă unele se bucură de celebritate, numele lor – „12 Apostoli”, „Pietrele Doamnei – Rarău”, „Cheile Zugrenilor” – fiind de referință pentru marea majoritate a românilor, multe dintre rezervații sunt repere importante, din păcate, doar pentru adevărații iubitori ai naturii și, mai ales, pentru puținii cercetători din domeniu.

În vecinătatea municipiului reședință de județ, natura a fost generoasă oferind sucevenilor, printre altele, locurile și vegetația deosebite ce au conferit spațiului respectiv statutul special de rezervație naturală: „Fânețele seculare de la Ponoare”.

Cu o suprafață de circa 24,50 ha, rezervația este situată la 9 km sud de municipiul Suceava, în dreptul satului Cumpărătura (comuna Bosanci), la 1 km de șoseaua europeană E85, care duce spre Fălticeni, ocupând un fânaț pe dealul Strâmbu.

Denumirea de Ponoare datează din 1911, când, după o perioadă de ploi abundente,

aproape 2 hectare de teren din actuala rezervație au alunecat de pe un versant vestic cu pantă mare, producând noi terase. În forma actuală, rezervația a fost propusă pentru protecția plantelor din 1921 de către prof. Mihail Gușuleac, fiind unul dintre primele monumente ale naturii din țara noastră. Diversitatea plantelor impune această rezervație ca una dintre cele mai importante din punct de vedere științific, aici putând fi găsite numeroase plante rare.

În perimetrul rezervației se află o casă laborator, construită în 1969, unde sunt herborizate circa 400 de specii provenite din fânețele ocrotite de la Ponoare.

În decursul anilor, rezervația a fost studiată de numeroși specialiști din România și de peste hotare (Polonia, Franța, Cehia, Slovacia, Anglia, Egipt).

Istoria recentă a „Fânețelor seculare de la Ponoare” consemnează custodia Academiei Române asupra acestei rezervații, asta până la jumătatea anului 2010, când Agenția pentru Protecția Mediului Suceava a câștigat atribuirea în custodie a rezervațiilor „Fânețele seculare Ponoare” și „Fânețele seculare Frumoasa”, conform contractelor încheiate cu Ministerul Mediului și Pădurilor.

La acel moment, APM Suceava, prin reprezentanții săi, își manifesta public satisfacția pentru obținerea calității de custode al rezervațiilor amintite. Astfel, dl Iluță Cocriș, la acea vreme șeful Serviciului „Implementare politici de mediu”, declara pentru presa locală: „Faptul că APM Suceava a câștigat atribuirea în custodie a rezervațiilor Fânețele seculare Ponoare și Fânețele seculare Frumoasa constituie un prim pas în susținerea angajării instituției noastre în acest domeniu. Printr-o colaborare efectivă cu instituțiile de învățământ, cu ONG-urile, cu toate autoritățile administrației publice, ne vom implica în acțiuni comune în vederea protejării mediului înconjurător, conștienți fiind că fără acestea niciun progres tehnic sau economic nu are șanse la continuitate, nu are viitor”.

Din păcate, calitatea de custode a APM Suceava nu a ferit rezervația de la Ponoare de efectele unei apropieri nepermis de mari manifestate de „iubitorii” de natură și, mai ales, de grătar în mijlocul naturii. Existența unui paznic remunerat de custode ar fi reprezentat, probabil, o abordare mai eficientă de punere în practică a mecanismelor specifice de protecție a mediului, cu atât mai mult cu cât zona respectivă este una care se bucură, sau ar trebui să se bucure, de un regim special, cel de rezervație naturală.

La finele lunii martie, un vizitator curios al „Fânețelor seculare de la Ponoare” ar fi avut surpriza de a se „întâlni” acolo cu elemente de peisaj ce nu aveau nimic în comun cu o rezervație naturală.

După ce un panou informativ, purtând „semnătura” „Academia Română”, te anunță că tocmai ai pășit pe tărâmul „Rezervației floristice Ponoare”, un altul, alăturat, atrăgându-ți atenția că ești într-o „rezervație naturală strict protejată”, urcând ușoara pantă a drumului ce leagă poarta de intrare în rezervație cu spațiul ce adăpostește casa laborator, devii martor al trecerii prin zonă a pseudo-iubitorilor de natură.

Panourile instalate din loc în loc, purtând pe un verde pal texte ce fac trimitere la bogățiile pe care le veghează, devin, fără voia lor, actori în tragicomedia locului. Cum altfel să cataloghezi situația când chiar sub panoul pe care scrie mare „Trecătorule, încântă-ți ochii, auzul și sufletul, dar nu lăsa nicio urmă!” și „Lasă copiilor și nepoților tăi privilegiul încântării!” se lăfăie în tihnă tăciunii focului pentru grătar, străjuiți de ceea ce va fi fost odată o masă și două bănci, printre picioarele cărora se ițesc nepieritoarele pet-uri și resturi de cutii de bere.

Casa laborator din imediata apropiere arată ca și cum ar fi desprinsă dintr-o secvență de film de război: sub un acoperiș suferind stau geamuri sparte și ușa sfărâmată, toate semne ale trecerii pe acolo a acelora cărora educația precară nu le-a permis să citească sau să înțeleagă cuvintele de pe panoul din apropiere: „Trecătorule, încântă-ți ochii, auzul și sufletul, dar nu lăsa nicio urmă!”.

Din martie până în ziua de astăzi în spațiul pe care l-am descris nu s-a schimbat nimic, ba chiar lucrurile au căpătat o notă mai severă. Lacătele care închideau, cât de cât, grilajele metalice ale ușii au fost sparte pentru a satisface, probabil, o curiozitate stupidă.

Unul dintre profesioniștii legați de aceste locuri este și dl Sorin Trelea, doctor în biologie, cercetător științific principal III la Academia Română, un colaborator apropiat al celui care a fost dr. ing. Taras Seghedin, cel care, timp de peste 30 de ani, a fost pionul principal al conservării rezervației.

Cerându-i opinia asupra stării actuale a rezervației, dl Sorin Trelea ne-a declarat: „Rezervația Ponoare și Rezervația Frumoasa sunt, astăzi, încă, în administrarea Academiei Române, care, de-a lungul anilor, s-a ocupat cu întreținerea celor două rezervații, meritul revenind regretatului dr. ing. Taras Seghedin. După dispariția prof. Seghedin, eu, Sorin Trelea, ca salariat al Academiei, am fost custode al acestei rezervații. În 2010, nefăcând la timp actele pentru prelungirea custodiei care revenea Academiei, APM Suceava a luat-o în custodie. Când am predat aici rezervația, cu lucrările făcute, respectiv montarea panourilor indicatoare, schimbarea porții de intrare, îngrijirea și întreținerea casei laborator, ea arată astăzi așa cum arată.

Problema principală este a casei laborator și a faptului că, anul trecut, aici s-au păscut oile. În colțul din partea de est, sud-est a rezervației, se face focul și se face grătar, clădirea este degradată, ușa spartă, geamurile sparte, măsuța de lângă casă distrusă și gunoaie peste tot.

Nici în ziua de azi nu înțeleg de ce a luat-o APM Suceava în custodie, dacă nu poate să o îngrijească, în condițiile în care Academia plătea un paznic cu jumătate de normă, care era prezent aici zilnic și care putea să prevină apariția unor așa-ziși turiști.

E greu să fac aprecieri la motivația pentru care APM a preluat-o. Partea neplăcută este că azi-mâine vor începe să vină studenții și cercetătorii străini, care studiază diverse plante rare din rezervație, și aspectul actual al rezervației este deplorabil și nu ne face cinste.”

APM Suceava își propunea, la momentul preluării în custodie a rezervației de la Ponoare, identificarea unei soluții manageriale practice, durabile și pe deplin integrate cu alte practici locale de utilizare a terenurilor pentru protecția și îmbunătățirea diversității biologice în această arie naturală protejată.

După cum arată situația în teren, cei aproape doi ani scurși de la momentul preluării custodiei nu au fost suficienți pentru identificarea în totalitate a acelei soluții manageriale.

Totuși, un demers în acest sens pare să fie inițiativa Asociației Grupul Ecologic de Colaborare – GEC Bucovina, care, în parteneriat cu APM Suceava, a implementat proiectul „Conservarea biodiversității printr-un management integrat al ariilor naturale protejate «Fânețele seculare Ponoare» și «Fânețele seculare Frumoasa»”.

În cele 20 de luni de desfășurare a proiectului, începând cu 20 octombrie 2011, circa 380.000 lei (valoarea eligibilă a proiectului), din care 308.859,20 lei reprezintă valoarea contribuției financiare comunitare solicitate pentru finanțarea europeană a proiectului, vor fi cheltuiți pentru realizarea unei bogate zestre de studii, planuri de management și monitorizare, hărți ș.a.m.d. despre și pentru rezervația de la Ponoare.

Dna Beatrice Ștefănescu, manager de proiect și secretar executiv al GEC Bucovina, a avut amabilitatea de a ne face o succintă prezentare a proiectului: „Proiectul pe care-l implementăm, în parteneriat cu APM Suceava (custodele ariilor protejate), este benefic pentru comunitățile locale Moara și Bosanci, este important pentru județul Suceava și are semnificație europeană.

Obiectivul general al proiectului îl constituie dezvoltarea durabilă, protecția și conservarea diversității biologice în ariile naturale protejate «Fânețele seculare Ponoare» și «Fânețele seculare Frumoasa» prin asigurarea unui management integrat al acestora.

Proiectul rezolvă problema finanțării unei multitudini de activități (cartografiere, studii de specialitate, plan de management integrat) obligatorii conform legislației naționale / europene pentru conservarea biodiversității.

Contribuția proiectului constă și în activități de conștientizare a populației în vederea eliminării presiunilor exercitate asupra biodiversității. Dorim creșterea vizibilității zonei și asumarea importanței biodiversității și a consecințelor pierderii acesteia de către comunitățile locale.

Proiectul nu prevede activități de efectuare de lucrări de renovare a casei laborator, de angajare persoane pentru pază spațiu.

Implicarea noastră constă în a convinge proprietarii de terenuri din ariile protejate și membrii comunităților locale că dețin adevărate «nestemate naturale de biodiversitate» care pot fi valorificate în mod inteligent și responsabil.”

Dorind să aflăm poziția custodelui rezervației față de situația descrisă în rândurile de mai sus, ne-am adresat APM Suceava, instituție ai cărei reprezentanți ne-au furnizat un răspuns amplu, din care vă redăm rândurile ce urmează:

„Clădirea laborator existentă în perimetrul ariei naturale protejate «Fânețele seculare Ponoare» este o clădire construită în anul 1968, fiind preluată într-o stare avansată de degradare. Totuși, interiorul este protejat de grilaj de fier atât la geamuri, cât și la ușă.

Odată cu preluarea custodiei celor două situri de importanță antropică, APM Suceava a luat măsuri de stopare, în primul rând, a intervenției antropice agresive asupra speciilor și habitatelor protejate, cum ar fi incendierile de vegetație – în primăvara anului 2010, probabil de la un foc nestins complet, au ars aproape toate exemplarele de Rosa gallica. Un alt fenomen care a fost stopat este cel al cosirii mecanice în zona strict protejată a rezervațiilor naturale, în perioada înfloririi vegetației ierboase.

Un alt aspect pe care vrem să-l accentuăm este cel al sprijinului care va fi oferit proprietarilor de teren din siturile Natura 2000 «Fânețele seculare Ponoare» și «Fânețele seculare Frumoasa» prin elaborarea Planurilor de management (...). În conformitate cu prevederile Programului Național de Dezvoltare Rurală, atunci când este necesar, ei pot primi plăți compensatorii pentru terenurile agricole pe care nu le pot utiliza din situri (măsura 213), după aprobarea Planurilor de management a ariilor naturale protejate.”

Nu putem nega binefacerile stopării „intervenției antropice agresive asupra speciilor și habitatelor protejate”, dar nici nu putem ignora efectele vandalismului, în fond tot o antropică intervenție, manifestat asupra casei laborator și a vecinătății imediate.

În acest context, deși viitorul pentru Ponoare pare să fi căpătat oarece tentă de roz (pentru o rezervație naturală verdele ar fi mai bun totuși), problema ce rămâne nerezolvată este aceea că țara în care trăim, frumoasă și bogată, este, din păcate, și locuită de destule personaje pentru care acel imperativ „Lasă copiilor și nepoților tăi privilegiul încântării!” nu înseamnă decât un vers nereușit (se mai întâmplă!...) de manea în fum de grătar. Tocmai de aceea, printre studii și planuri, un paznic poate fi începutul pentru un viitor mai… verde la Ponoare.

Sus