de dr. Ioan IEŢCU, |27.07.2010|

(Nicolae Iorga) Aceasta a şi fost deviza recentei Conferinţe Naţionale de Istorie a Medicinei care a avut loc la Constanţa.

O societate care nu-şi apreciază valorile morale, spirituale şi profesionale este desigur în mare suferinţă. Am aflat a doua zi, din jurnalul „Crai nou”, de comemorarea dr. VASILE ANDRIU, dar cred că aceste rânduri nu sunt prea târzii.

Absolvent al Facultăţii de Medicină în 1942, a participat la războiul din răsărit. În 1951 era deja medic primar chirurg, iar din 1955 şeful Secţiei de Chirurgie din Suceava. S-a afirmat ca diagnostician şi practician în chirurgia tubului digestiv, a glandei tiroide, în chirurgia ortopedică, iar în 1957 face prima operaţie pe cord deschis, premieră absolută în-tr-un spital de provincie. În 1977 editează lucrarea „Chirurgia duodenului”, participând permanent şi la numeroase simpozioane şi congrese cu experienţa sa de excepţie. A fost răsplătit cu titluri, ordine şi medalii: Medic emerit; Ordinul muncii; Medalia muncii; Ordinul Meritul Sanitar. A fost un model pentru profesia de medic; vorbea puţin dar realiza foarte mult. Aproape fiecare familie îi este datoare cu recunoştinţă pentru servicii medicale, deseori vitale. A creat la Suceava o adevărată şcoală medico-chirurgicală cu un prestigiu deosebit în toată ţara.

Din 24.07.2003 îşi doarme somnul de veci în Panteonul din Oprişeni – Fălticeni în compania unui alt ilustru fălticenean, maestrul Ion Irimescu. Ne onorează să avem din când în când un gând pios la adresa celor care au lăsat urme de neşters în istoria noastră medicală şi care sunt prezenţi în „Enciclopedia Bucovinei”, realizată de un alt mare concetăţean, Emil Satco.