.:Cotidian independent al județului Suceava                        Ziarul în care poți avea încredere:.

Crai nou nr. 6683 :: vineri, 24 octombrie 2014 (ediție arhivată)

Dimensiunea textului: Text de dimensiune mica.Text de dimensiune medie.Text de dimensiune mare. Știrile www.crainou.ro în format RSS

Cimitirele parohiale și mănăstirești nu fac parte din domeniul public

de , |10.12.2007|

 


Având în vedere că în ultima vreme sosesc la Centrul Eparhial Suceava tot mai multe sesizări scrise și verbale din partea unităților administrativ-bisericești – parohii, mănăstiri și schituri – prin care se face cunoscut că nu se eliberează act de proprietate pe suprafețele de teren unde se află cimitire sau se dorește extindere de cimitire și spații verzi pe motiv că fac parte din domeniul public, ba mai mult dacă o unitate administrativ-bisericească dorește să construiască un locaș de cult sau o altă construcție cu aceeași destinație pe aceste terenuri (cimitire, spații verzi), nu se eliberează autorizație de construcție pe același motiv.

*Articole de același autor

Nu sunt articole de același autor.

*Articole cu tematică similară

Nu sunt articole cu cuvinte cheie similare.

*Căutare avansată

  Căutare multi-criteriu

Dorim să lămurim această problemă, deoarece s-a ajuns la situații neplăcute, în curs de rezolvare pe holurile tribunalelor, în procese cu primăriile și consiliile locale.

Prin Legea nr. 213/ 1998 și prin H.G. 548/1998, în baza Legii 642 publicată în Monitorul Oficial la 30.08.2002, la capitolul „Lista cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al Statului și al unităților administrativ-teritoriale”, la articolul 10 se găsește ca făcând parte din domeniul public și cimitirele orășenești și comunale, dar nu se găsește scris „cimitire parohiale și mănăstirești”.

Această lege a fost și este interpretată în mod cu totul eronat și greșit, să nu spunem tendențios.

Din categoria cimitirelor orășenești și comunale nu fac parte cimitirele parohiale și mănăstirești și spațiile verzi, deoarece dinainte de 1948 și până în anul 1989, au fost proprietatea de drept și de fapt a unităților administrative bi-sericești, având ca bază: Lista de inventar, Actul de donație, Act de vânzare-cumpărare pe terenurile respective, având locașuri de cult zidite, anexe ale acelora și, mai mult de atât, mormintele moșilor, strămoșilor, părinților și fraților noștri de un neam și credință.

A fi trecute în domeniul public din oficiu, înseamnă naționalizare și confiscare, acum, când se vorbește atât de mult de dreptul de proprietate și de retrocedare a fostelor proprietăți.

La intervenția Centrului Eparhial legată de această problemă, în data de 18 decembrie 2004, prin adresa nr. 12421/2004, Prefectura Județului Suceava ne face cunoscute următoarele:

„În cazul în care, așa cum susțineți că pe lângă cimitirele aflate în domeniul public și a căror administrare se face de către unitățile administrativ-teritoriale, există și cimitire parohiale și mănăstirești, ale căror proprietari sunt unitățile de cult, și au fost trecute în domeniul public în mod eronat, urmează ca acestea să fie identificate, iar unitățile de cult să se adreseze Consiliilor Locale pentru ca acestea să emită o hotărâre de trecere din domeniul public în cel privat”.

Din categoria cimitirelor orășenești și comunale fac parte acele cimitire care au fost administrate de unitățile administrative ale statului, spre exem-plu: Cimitirul „Pacea din Suceava”, „Eternitatea” din Iași, „Belu” din București etc. și nu cimitirele care au fost și sunt proprietatea unităților de cult și administrate de acestea.

Pentru o mai bună lămurire pentru aceia care nu știu sau nu vor să înțeleagă redăm mai jos Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române: Cap. I, Art. 1 – Parohiile: „mănăstirile din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române pot avea în întreținere cimitire proprii, potrivit prevederilor art. 9 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase și ale art. 181-185 din Statutul pentru organizarea și funcționarea B.O.R. Aceste cimitire au caracter de bunuri sacre și sunt proprietatea parohiilor sau mănăstirilor, ca unități locale de cult cu personalitate juridică.

Art. 2 – În virtutea acelorași dispoziții, parohiile și mănăs-tirile din cuprinsul Eparhiilor B.O.R. pot primi, organiza și administra – în condițiile prezentului Regulament –, și ci-mitire atribuite de organele administrative locale.

Art. 3 – Înființarea, funcțio-narea, extinderea și desfiin-țarea cimitirelor parohiale sau mănăstirești se face, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, de conducerea Eparhiei respective, cu avizul organelor administrative și sanitare locale, precum și cu acordul Se-cretariatului de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.

Art. 4 – Consiliul parohial și Consiliul economic la mănăstiri sunt organele statutare competente în ceea ce privește organizarea și administrarea cimitirelor, în condițiile prezentului Regulament. De altfel, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (Monitorul Oficial, p. I, nr. 11/8.01.2007) este deosebit de clară cu privire la patrimoniul cultelor. Iată textul legii:

„Art. 27 – (1) Cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în pro-prietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstrăinate doar în condițiile statutare specifice fiecărui cult.

(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de către stat în perioada 1940-1989, precum și a celor preluate fără titlu.

Art. 28 – (1) Unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.”

Aducem la cunoștință pe această cale că în județul Suceava, 75 la sută din cimitirele parohiale și mănăstirești au fost trecute în domeniul public. Dacă va fi cazul, vom publica unitățile de cult ortodoxe ale căror cimitire și spații verzi au fost trecute în domeniul public, dar până atunci semnalăm cazul de la parohia Volovăț, protopopiatul Rădăuți (Biserică monument istoric, ctitoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt), unde s-a ajuns în sălile tribunalului, ca și cazul de la parohia Găinești (cimitirul vechi) – caz despre care ați scris recent în ziarul dumneavoastr㠖, unde se dorește a se trece cu buldozerul peste Sfânta Masă de la fosta biserică și peste morminte. De ce?

În virtutea autonomiei B. O. R., nădăjduim că autoritățile în drept vor înțelege și vor face distincție între cimitire orășenești și comunale, care fac parte din domeniul public și sunt administrate de Autoritățile locale, și cimitirele parohiale și mănăstirești, care sunt proprietatea unităților de cult.

Preot GHEORGHE BRĂDĂȚANU

Consilier administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Sus