Pelerinajul lui Decebal-Alexandru Seul

 Dacă am fi avut răbdare până-n noiembrie 2018 (ce an important pentru români!) l-am fi sărbătorit pe autor pentru împlinirea unei jumătăţi de veac de la debutul său literar, cu proză, în cotidianul „Zori noi”, devenit ulterior „Crai nou”. Nu demult, a ajuns la cea de-a şaptesprezecea carte…

Profesiunea de asistent medical în localitatea Izvoarele Sucevei, sat pierdut în codrii Bucovinei, i-a prilejuit autorului un contact permanent cu locuitorii acestei aşezări străvechi bucovinene. Şi-aşa, bătând din poartă-n poartă, stând de vorbă cu oamenii locurilor, de la ţâncul care abia începe să vorbească şi până la nonagenari şi nu numai, neobositul călător a aflat de toate bucuriile şi necazurile lor, de împlinirile de care se bucură întreaga comunitate.

Străbătând, mai mult cu piciorul, satele care compun comuna, urcând munţi şi coborând văi, a avut prilejul să cunoască foarte bine, în toată splendoarea lui, şi peisajul mirific în care sunt aşezate aceste sate, ba chiar şi sălbăticiunile care mai sălăşluiesc pe acele meleaguri. Cine nu mă crede, să vină la Izvoarele Sucevei şi să-l admire!

Fiind un om al muntelui, nu este un tip prea vorbăreţ. Îi place ca atunci când îţi spune zece cuvinte tu să înţelegi o mie. Tocmai de aceea prozele sale sunt scurte, condensate. Pagina lui de carte o citeşti ca pe o fotografie care-ţi spune, vorba cuiva, „o mie de cuvinte când o admiri.”

După ce-a fost în oraşul sfânt din Munţii Pirinei şi la Lourdes, l-a învrednicit bunul Dumnezeu să călătorească şi la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Din acest pelerinaj a rezultat şi cartea la care fac referire, tipărită de o editură numită „Christian”, un nume care spune multe unui credincios.

Cartea se deschide, spun că-n mod fericit, cu Icoana Maicii Domnului, pe care autorul ei, Părintele Arsenie Boca, o numeşte „Crinul neamului românesc”. De remarcat că volumul este tipărit în alb şi negru; doar din interiorul cărţii şi de pe coperta a patra, dintr-o mică fotografie color, ne zâmbeşte fericit autorul, care se află în mijlocul credincioşilor, cu toţii aşteptând cuminţi să le vină rândul să viziteze mormântul Părintelui Arsenie Boca.

Cartea este ilustrată, nici nu se putea altfel, cu crochiuri foarte sugestive, în concordanţă cu subiectul său, de maestrul Vasile Hutopilă, pictor profesionist huţul, localnic, după cum ne arată cu mare mândrie autorul.

Volumul se deschide cu un motto preluat dintr-o emisiune a postului TV Kanal D: „Calea la Mormântul Părintelui Arsenie Boca este drumul spre Dumnezeu” (13 august 2016).

Urmează o pagină foarte sugestivă: un crochiu care-l prezintă pe autor, susţin eu, la masa de scris, pe care se află o călimară cu cerneală, un condei şi trei cărţi. Mă aşteptam să fie pe masă toate volumele scrise de autor până acum. Se continuă cu un extras din „Cartea de învăţături a Părintelui Arsenie Boca” şi cu portretul acestuia, pe pagina următoare.

Spre aducere aminte şi fixare în memoria cititorilor, autorul ne prezintă o notiţă biografică a eroului său, reproducând şi o fotografie a părintelui, care se află la Mănăstirea Prislop.

Drumul parcurs de la plecarea din Câmpulung Moldovenesc până la Prislop şi înapoi are un farmec deosebit. Din păcate, la dus s-a mers numai noaptea şi n-au putut vedea nimic. Dar s-au revanşat la întoarcere când au sorbit din frumuseţile de basm ale locurilor pe care le-au străbătut şi când s-au oprit la distanţe respectabile pentru diferite ajustări sau, pur şi simplu, pentru a se integra în natură. Încolo, au mers cu speranţa în suflet de-a li se îndeplini o singură dorinţă: – „De-a săruta crucea de la locul de veci al Părintelui Arsenie Boca, de-a ne atinge de ea veşmintele personale aduse şi de a ne spune păsurile prin rugăciunile rostite în gând pe cărarea destul de lată, suind uşor spre Mormântul Sfântului Ardealului, deoarece Părintele ne va face cu har ceresc minuni, pentru cei ce cred în el, în marile necazuri şi cumplite suferinţe, tămăduindu-i şi după urcarea lui la Cer” – după cum mărturiseşte autorul. Am mai reţinut din mărturisirile autorului: „Ah, în acele momente (mergând spre mormânt) emoţiile m-au invadat, fără putinţa de-a le stăvili!”. Este o mărturisire care ne spune foarte multe despre credinţa autorului în minunile pe care le înfăptuieşte Părintele Arsenie Boca.

Cu haru-i deosebit, autorul descrie ţinuturile pe care le străbate, dar constată şi starea destul de precară a ultimilor kilometri ai drumului până la Mănăstirea Prislop. Povesteşte cu lux de amănunte încolonarea spre Sfântul Mormânt, ajungerea la el, atingerea şi sărutarea crucii de la căpătâiul Sfântului Ardealului şi coborârea spre microbuz. Restul excursiei a fost ceva normal, banal chiar. Dar am aflat totul despre cele petrecute pe drumul de întoarcere. Minunea s-a înfăptuit acolo, la Mănăstirea Prislop. Dar am aflat de la autor că dacă pe drumul dus spre Prislop toţi erau reţinuţi şi preocupați, pe cel de întoarcere parcă s-au luminat.

Autorul mai face un lucru excelent: pe trei pagini ne prezintă câteva din minunile şi viziunile Părintelui Arsenie Boca. Ele au fost reţinute şi din relatările făcute de călugării aflaţi la faţa locului şi care-au stat de vorbă cu vizitatorii. Sunt mărturii făcute de oameni credincioşi, deci trebuie să le acordăm atenţia necesară. Şi-apoi este bine să le cunoaştem din relatările celor care le-au trăit şi le-au cunoscut.

Parcă pentru a întări cele scrise, autorul reproduce şi o relatare făcută la postul România TV, în una dintre dimineţi; un reporter a povestit care era atunci atmosfera din preajma mormântului Părintelui Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop: „Odată sosită cu bine la Prislop miimea credincioşilor, ca prin minune, şi-a dat întâlnire cu peisajul de poveste întrevăzut între fulgii de nea fluturând blând şi liniştit în spaţiul divinităţii”…

Tocmai pentru cele arătate mai sus, vă recomand că căldură să vă aplecaţi şi asupra paginilor acestei cărţi, mai ales dacă aţi mai citit din cărţile acestui om deosebit, veşnic scormonitor al realităţilor noastre, mare iubitor de natură şi, mai ales, de oamenii cu care s-a înfrăţit de-a lungul deceniilor în care a vegheat la sănătatea lor. Şi, ce este mai important, sunt sigur că, după ce veţi închide această carte, dacă încă n-aţi făcut un pelerinaj la Mormântul Preotului Arsenie Boca, vă veţi hotărî să-l faceţi. Şi bine veţi proceda. Aveţi încredere în cele arătate de Alexandru Decebal Seul. Spun astfel căci n-a înflorit nimic pentru că şi eu am avut norocul să-l vizitez de două ori şi parcă m-aş mai duce.

Îi urez autorului multă sănătate şi putere de muncă, pentru a ne mai împărtăşi din cele ce ştie, face şi observă, căci are un ochi foarte bun.

  Prof. Gh.Dolinski,

secretar al SCLRB

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: