Cezar's

Comic de situaţie, în România

> Ambasade (ca sinecură politică). „Pe urmă, să încetăm cu această epidemie de misiuni în străinătate. Înainte plecau acolo doar un Alecsandri, un Kogălniceanu, şi ei plecau, toţi, pe cheltuiala lor proprie, nu pe bugetul Statului. Acum, de când cu Societatea Naţiunilor (ori, mai nou, UE – n.n.) – la care am auzit că aţi trimis vreo 27 de delegaţi – plimbatul prin Europa a ajuns o adevărată epidemie. Vindeţi tot, cai, plug, căruţă şi plăteşte contribuabilul ca noi – vorba vine – să rămânem la nivelul civilizaţiei apusene. De formă. (…) În loc să reduceţi legaţiuni, voi înfiinţaţi mereu noi legaţiuni.” (Nicolae Lupu, discurs parlamentar, 1929)

> Carte (şi „parte”). Formula ce laudă avantajele învăţăturii („ai carte, ai parte”) este, de fapt, o deformare a sensului ei iniţial, ce trimitea la necesitatea de a susţine cu acte („cărţi”, documente valide, în regulă), pretenţiile privind proprietatea şi moştenirea („partea”). De observat că, la noi, majoritatea „noilor îmbogăţiţi” ignoră ambele condiţii: şi-au însuşit fără „carte” şi chiar fără a avea multă ştiinţă de carte hălci mari din avuţia naţională. Relativitatea proverbelor…

> Ciudat. E ciudat cum, zi de zi, nimic nu pare să se schimbe; dar dacă privim în urmă, totul e diferit.

> Dărâmare. Practica veche, de sărăcie, a tăierii crengilor arborilor pentru a suplini, ca furaj, fânul în anii de secetă a născut verbul „a dărâma” (de la lat. „deramare” – a tăia ramuri). România este azi „dărâmată” inclusiv prin despădurirea provocată de noii proprietari impostori, lacomi ori doar indiferenţi. Semn al „discreditului moral şi material al unui popor având conducători cu suflet pustiu, de stepă, lipsiţi de religia muntelui şi pădurii”, cum scria, premonitoriu, marele silvicultor Marin Drăcea.

> Facebook. Şeful, către secretară: – Cheamă toţi angajaţii la şedinţă. Urgent! – Prin telefon? – Nu, prin Facebook. Va fi mult mai operativ…

> Ghinion. Ţara noastră, ţara Miticilor – credea Nenea Iancu, părintele eternului Mitică – a avut ghinionul de a fi condusă de „nedemnii nepoţi demni de nedemnii lor unchi”.

> Hipotalamus. „Hipotalamusul controlează cei patru F: frica, fuga, foamea şi… împerecheatul.” (Martin Fischer)

> Înţelepciune (dublă). „Dacă greşeşti şi taci, eşti un înţelept. Dacă ai dreptate şi taci, eşti căsătorit.”

> Lumini. Paradox? Să fii luminat de o brunetă, crede prietenul meu Costel Horbovanu. Mie mi se pare că paradox înseamnă, mai degrabă, să fii luminat de… o blondă!

> Metastază. „Am intrat deja – ca societate – în metastază şi nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva.” (Liviu Antonesei)

> Opoziţie (mută). „În 1901, în şedinţa Camerei Deputaţilor, Dimitrie A. Sturdza, şeful guvernului liberal din acea vreme, l-a criticat îndelung pe conservatorul P.P. Carp, care l-a ascultat fără să replice nimic. Coborând de la tribună, Sturdza a trecut pe lângă Carp şi i-a spus: – De data asta nici măcar n-ai deschis gura. – Te înşeli! Înseamnă că nu te-ai uitat bine la mine. În timpul discursului dumitale am căscat de cel puţin treizeci de ori!” (Ioan Mitrea)

> Optimism. Dacă viaţa ta se îmbunătăţeşte, aşteaptă: se va înrăutăţi.

> Politician. Politicienii sunt oamenii care „atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel”. (John Quinton)

> Presa (ori o „anumită parte” a ei, după un proverb evreiesc). Surdul auzise cum mutul povestea că orbul văzuse cum şchiopul fugea repede-repede.

> România. „Pământ tragic unde totul sfârşeşte în comic.” (P. Morand)

> Rugă (zadarnică). Se spune că de vreo 60 de ani un bătrân mergea zilnic la Zidul Plângerii de la Ierusalim şi se ruga. Gestul său era cunoscut pe plan mondial. De acest bătrân aude şi o ziaristă de la CNN şi se hotărăşte să-i ia un interviu. Ajunge ea la zid şi află care este bătrânul. După vreo 45 de minute, bătrânul îşi termină rugăciunea şi reporteriţa îl abordează pentru a-i lua interviul. – Scuzaţi-mă, eu sunt reporter la CNN şi mă numesc Rebecca Smith. Dvs. cum vă numiţi? – Moritz Fishbein. – De când veniţi la Zidul Plângerii? – De aproximativ 60 de ani. – De 60 de ani! Şi pentru ce vă rugaţi? – Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume. – Şi ce simţiţi după 60 de ani? – Parcă aş vorbi la pereţi.

> Schimbare. Schimbarea e cea care ne defineşte ca fiinţă gânditoare. Numai proştii nu se schimbă.

CEZAR STRATON

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Intr-o postare am scris ca,incalzirea globala nu s-a produs din cauza prostilor Stiti cum se numeste parintele bombei atomice si ce regret a spus cindva ?? Olteanu Danut din Comanesti Bc.

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: