Părul Maicii Domnului

Numai ce se adunau oamenii în biserică şi mama mă aşeza pe covorul din lână şi îmi spunea să stau cuminte, acolo. Stăteam aşezată dedesubtul icoanei Maicii Domnului, care mă privea cu ochi adânci şi albaştri. Mă răsuceam de-a dreapta şi de-a stânga, doar oi vedea o şuviţă din părul sfintei. Mi-o imaginam când cu cosiţe aurii, când cu buclele ca pana corbului. Uf, ce chin! Treceau duminici la rând, veşnicie de copilărie nu alta, iar eu nu aflasem ce culoare are părul Maicii Domnului. „În plus, în plus poartă mereu batic, aşa cum are bunica! Dar bunica are părul alb. Măicuţa Domnului e copilă!” gândeam şi mă tăvăleam pe covor, iar mama, supărată, mă trăgea de urechi. „N-ai stare, obrăznicătură! Măcar până la Tatăl Nostru!”. „Uşile, uşile!” zicea popa Ciucă, Dumnezeu să-l odihnească, oamenii spuneau Crezul într-un glas, iar eu aveam urechile roşii de cât mă smotocise mama. „Cred într-Unul Dumnezeu, cred într-Unul Dumnezeu” se aud şi astăzi şoaptele. Tămâie şi busuioc. Religie şi ţară din Rai. Libertate şi credinţă. Binecuvântat eşti popor român! Nici azi nu înţeleg ce culoare are părul Măicuţei, nici azi nu pot să-i dau basmaua la o parte, dar ochii aceia mari mă privesc drept în inimă cu dulceaţa lor, alinându-mi vâlvătaia vieţii. De câte ori simt o durere în dreptul inimii, închid ochii şi mă întorc pe covorul de la Mănăstirea Bârnova. Slăvit să fii Doamne!

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. constantin lucaci says:

    Ce frumos!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: