Protopopiatul Suceava I

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi ca…”

– răspuns la o scrisoare otrăvită –

„Demonul atacă îndeosebi mintea şi strecoară îndoială. El vrea să te facă să te adori, să te închini minţii tale, să crezi că eşti deştept…!” (Sergiu Ciocârlan, „Mărturisitorul de care vă temeţi”)

Am revenit cu motto-ul dintr-un articol anterior pentru că „Demonul atacă mintea şi strecoară îndoiala”, dar nu oricum, ci aşa cum spune maneaua, „fără număr, fără număr”. O face insistent, ca pe vremea Mântuitorului când L-a ispitit în Carantania, o face cu speranţa că „te vei adora şi te vei închina minţii tale”, că vei „pune botul” linguşelilor lui şi vei „cădea din Duh” ca să te poată arăta cu degetul.

M-am hotărât cu greu şi numai după ce duhovnicul mi-a îngăduit să aduc în actualitate „Scrisoarea deschisă, adresată Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, dată în spaţiul virtual de Iosif Ţon, cel ce făcuse parte „până mai ieri” din Cultul Baptist şi care „a băgat băţul prin gard” din nou, ca să asmută câinii în lătratul lor. O mai făcuse mai demult, în anul 1988, când a scris cartea cu titlul „Credinţa adevărată”, editată de „Societatea Misionară din România”, care-şi încheia mesajul cu precizarea: „Biserica cea mai bună pentru tine este cea care te ajută să menţii şi să adânceşti legătura personală cu Isus Hristos. Numele care i-l dau oamenii acelei biserici nu este de cea mai mare importanţă. Ceea ce trebuie să cauţi tu este o biserică în care se predică Cuvântul lui Dumnezeu şi în care simţi că oamenii se ajută unii pe alţii să trăiască o viaţă curată…” (p. 172). Câtă „grijă” emană acest mesaj!

Ei bine, Scrisoarea deschisă este un fel de rezumat al acestei cărţi, dar mai rafinat, mai aplicat şi mai subtil. Băţul din gard nu este un „retevei” care să-ţi spargă capul ca să urli de durere. Băţul este fin şi lustruit, aproape străveziu, ca să nu „sară în ochi” ci să pătrundă în minte cu viclenie şi să stârnească îndoială.

Nu-mi explic cum, dintr-o dată, a fost „lovit” de grija Poporului Român şi a Bisericii sale Ortodoxe, care „trebuie să-şi împlinească destinul de a creştina Europa”, dar îi vine foarte greu pentru că sunt unele piedici, şi le enumeră: „Prima piedică este afirmaţia potrivit căreia Ortodoxia românească vine direct de la apostolii lui Isus Hristos, negată de greco-catolici, care demonstrează că credinţa românilor a fost iniţial de rit latin şi că ortodoxia a fost impusă poporului român de către bulgari după anul 870”. Mai mult, merge până acolo încât afirmă nici mai mult nici mai puţin că „includerea noastră în cultura slavonă a fost un dezastru şi nu ne-a adus niciun beneficiu ci numai înapoiere şi menţinere în întuneric”. Cine sunt susţinătorii acestei teze? „Printre aceştia se numără Xenopol, D. Onciul, N. Iorga, I. Bogdan, D. Drăghicescu, Sextil Puşcariu, Eugen Lovinescu etc. Atâţia istorici de prestigiu nu puteau să se înşele.” (citat din scrisoare)

Am înţeles, fericitule învăţător, dar parcă nu-i chiar aşa, pentru că ceea ce spui, anume că „Biserica Ortodoxă Română spune că legea strămoşească a românilor vine din Bulgaria” (ibidem), este prea mult, adică, zici matale că până în 870 n-am avut ortodoxie, da asta o spuneai şi în cartea din 1988, de ce o spui din nou? N-or fi citit-o românii până acum? Păi, cum aşa, nu spuneai atunci că „Biserica Ortodoxă va trebui să concureze pe piaţa liberă a ideilor cu cultele protestante şi neoprotestante şi… poporul român în libertate va alege?” Ştiu, atunci ne-ai asigurat că „Biserica Ortodoxă va pierde lupta înainte de a o începe” (op. cit. pag. 171). Ai venit apoi cu altă precizare: „Cultele neoprotestante, când au început activitatea în România, au trebuit să pornească de la zero. Şi ele au trebuit să-şi câştige aderenţi luându-i de la Biserica Ortodoxă” (ibidem pag. 170). Eu, care credeam că Mântuitorul ne-a trimis să propovăduim celor care n-au auzit Cuvântul, am lăsat mintea slobodă şi am zis: Da de ce trebuiau să vină cultele neoprotestante în România care, fie şi aşa cum zici, era creştină din 870, graţie bulgarilor, să o ia de la zero, când ar fi putut face această misiune între cei cinci miliarde de păgâni care n-au auzit încă Cuvântul lui Dumnezeu? Eşti ca un leu, boierule, ca un leu care caută pe cine să înghită „luându-i de la Biserica Ortodoxă”, care a fost păstorită de Sf. Ap. Andrei şi Sf. Pavel (Faptele Apostolilor XVI-XVII). N-ar fi bine să citeşti în Faptele Apostolilor despre ei? Dacă tot ai timp să scrii Patriarhului Daniel, ce-ar fi să citeşti şi în Scripturi şi să vezi că de fapt Poporul Român s-a născut creştin, că tot ai vorbit în carte despre epistole?

Ai amintit în scrisoare că istoricii „confirmă că bulgarii i-au creştinat pe români în anul 870”, dar, dacă privesc mai bine, constat cum ai falsificat adevărul din Scripturi trecând sub tăcere că cei doi Apostoli au predicat Cuvântul lui Dumnezeu (Ap. Pavel a stat la Nicopoleun an şi jumătate, adică în sudul Dunării, şi Ap. Andrei a predicat în Dobrogea şi a făcut ucenici), nu mă mai mir că ai pus pe seama istoricilor afirmaţia creştinării „de la bulgari!” Ei, boierule, fii cu luare aminte la întrebarea psalmistului: „Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug!” (Ps. LI, 1)

Scrisoarea menţionează „O altă piedică majoră stă chiar în miezul dogmelor Ortodoxiei româneşti: problema iertării păcatelor şi, mai în general, problema mântuirii”. Şi, din nou, autorul face o afirmaţie mincinoasă, zicând: „Ortodoxia învaţă că mântuirea omului a fost câştigată de Domnul Isus Hristos prin moartea de pe Golgota (şi nu-i aşa, mă rog?), dar adaugă că această mântuire a fost depozitată în Biserică şi că ea este dăruită oamenilor prin Liturghie şi prin sfintele taine. Prin urmare omul nu este chemat să vină la Hristos, ci să vină la Maica Biserică.” De ce, oare, pune pe seama Ortodoxiei practicile papale din vremea Reformei? Ca să poată face legătura cu chemarea făcută de PF Patriarh Daniel ca toţi credincioşii ortodocşi să susţină construirea Catedralei Mântuirii Neamului şi să-l acuze că „vinde indulgenţe pentru mântuire”. Ce grotesc şi câtă viclenie. Cu adevărat „demonul atacă îndeosebi mintea şi… te face să te adori”, iar matale, se vede treaba, te adori din belşug!

Scrisoarea este o mărturie a propriei adorări, pentru că Iosif Ţon „îşi adoră mintea” şi propune îndoiala ca soluţie de a „coborî Biserica Ortodoxă la zero pe piaţa cultelor religioase” (op. cit. pag. 171), atrăgând atenţia: „Prea Fericite Patriarh Daniel, staţi pe un cazan în fierbere. Cazanul acesta va răbufni… şi va fi explozia mare. Până acum aţi stat în tăcere şi(…) dăunaţi propriei dumneavoastră Biserici”. Ia uite, domnule, câtă grijă are omul! A, de aceea ai aprins fitilul, ai văzut că fierbe cazanul, nu? Dar ce te bagi unde nu-ţi fierbe oala, dom’le? Ai grijă de cazanul dumitale, că te-a fiert de-ai ajuns spumă şi ai fost aruncat peste bord!

Şi când citeşti cuvântul de încheiere: „Cu tot respectul cuvenit slujbei dumneavoastră şi cu toată dragostea pentru persoana dumneavoastră”, îţi dai seama de viclenia culeasă de la ispititorul din Carantania şi apoi „pusă bine” la păstrare într-o minte care, iată, se dă de ceasul morţii ca să nu moară Ortodoxia, dar o vrea „de la zero”; cât respect şi câtă dragoste are pentru PF Patriarh, dar după ce l-a „perdăfuit inteligent”, ca nu cumva „Ortodoxia să creştineze Europa”, dar dacă se încumetă să o facă, atunci „îşi pune la dispoziţie experienţa” şi nu numai atât, ci şi „cunoştinţele, ca unul care cunoaşte foarte bine ţările de apus…” atunci frământările lui colorează tabloul din Carantania cu tuşă groasă.

Ştie el ce spune, nu? Ispititorule, ai spus cam aşa: „Dacă eşti Patriarhul Bisericii, spune Europei să se facă ortodoxă!” Da ce, crezi că Patriarhul este stăpânul Europei? Însă în ce te priveşte, parcă aşa ar rezulta din ultima precizare, adică „ai cunoştinţele” şi „cunoşti foarte bine ţările de apus”, mai rămânea să spui că „sunt ale tale şi le vei da Patriarhului!”

A trebuit să-mi pun întrebarea: Cine este ofertantul? Am aflat lesne căutând în spaţiul virtual al internetului, iată: „Iosif Ţon este un pastor baptist din România, dar acum s-a stabilit în America. A predicat mulţi ani la Radio Europa Liberă în perioada comunistă. După 1990 a pus bazele Institutului Biblic Est-European cu sediul la Oradea, unde a înfiinţat şi postul de radio Vocea Evangheliei şi Editura Cartea creştină. A fost iniţiatorul Alianţei Evanghelice din România, care grupează cultele neoprotestante: baptişti, penticostali şi creştini după evanghelie. I s-a retras ordinarea ca pastor baptist în baza unui comunicat care spune aşa: Consiliul Uniunii Baptiste din România se delimitează de practicile şi învăţăturile nebiblice şi străine de practica şi învăţătura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc străjeri, pentru că predică evanghelia prosperităţii, practică profeţiile nebiblice, practică condiţionarea prezenţei Duhului Sfânt de vorbirea în limbi, practică vindecarea la comanda unei persoane…” (sursa: https://ro.wikipedia. org.wiki/ iosif_ţon).

Iniţiativele menţionate în comunicat au culminat cu înfiinţarea structurii piramidale „Noua Reformă Apostolică, care nu este o religie sau organizaţie, ci este o reţea de reţele sau o denominaţie invizibilă din care fac parte tot felul de mişcări aparent independente de trezirea spirituală apărute în sânul bisericilor evanghelice, pe motiv că astăzi trăim într-o nouă eră apostolică, în care Biblia este considerată adevărul vechi, iar viziunile şi profeţiile actuale aduse de adepţi sunt adevărul nou, sau noua revelaţie, pentru că sunt în stare să audă vocea cerului.” (sursa: http://www.creştinulazi.ro/articole/răspunsul-luiiosif-ton-la-comunicatul-uniunii-baptiste.html)

Comunicatul face lumină asupra „iniţiativelor” în care se înscrie şi „Scrisoarea către PF Patriarh” şi din care concluzia este una: atragerea în noua structură piramidală de tip New Age, care se prefigurează în politicile globale ale Bruxelles-ului, şi care sunt menite să ispitească pentru dorinţa de mărire, or, Biserica Ortodoxă Română nu şi-a pus niciodată problema ortodoxizării Europei, Ea doreşte ca Europa să rămână creştină, dar nu ca structură a New Age în cadrul structurii piramidale Noua Reformă Apostolică, dirijată de Iosif Ţon din America. Sigur, ar fi împlinirea voii lui Dumnezeu ca Europa să fie ortodoxă, dar opţiunea de a se orienta şi spre altceva îi aparţine fiecărui popor.

Se pare că această ultimă iniţiativă a fost inspirată din „scena” scrisă de Richard Wurmbrand în cartea „Marx şi Satan.” Autorul scrisorii a fost cucerit de text şi l-a prezentat ca argument, iată: „Diavolul îl maimuţăreşte pe Dumnezeu, promiţând ape limpezi şi păşuni verzi pe care, însă, nu le poate oferi. De aceea trebuie să se prefacă. Şi cu cât poate să ofere mai puţin, cu atât trebuie să se prefacă mai mult. Pentru a câştiga încrederea oamenilor, se ascunde sub aparenţe înşelătoare şi cultivă atitudini binevoitoare care, însă, nu duc decât la mizerie, moarte şi distrugere. Diavolul este invidios şi furios în faţa frumuseţii spirituale, care îl jigneşte. Deoarece şi-a pierdut frumuseţea iniţială din cauza trufiei, el nu vrea ca nimeni altcineva să fie frumos. Dacă nu ar exista frumuseţea spirituală a sfinţilor, diavolul nu ar apărea atât de hidos. De aceea, el vrea să urâţească tot ce este frumos.”

Nu ştiu de ce i s-a părut lui că scena prezentată îl va sprijini în iniţiativele sale, pentru că în sfinţi nu crede, dar consideră sfinţi pe cei din structura sa. Diavolul promite la fel cum promite şi el prin „viziunile şi profeţiile actuale”, care sunt considerate „adevărul nou” practicat de Noua Reformă Apostolică, iar Marx şi Satan au fost perechea ideală prin care comunismul-ateu a zguduit întreaga Europă, promiţând un alt tip de frumuseţe cu „ape limpezi şi păşuni verzi”, ştiind că nu le are, dar socotindu-se stăpâni pe ele ca să le ofere ca monedă de schimb, în speranţa că Europa „se va închina lui!”

Tipul acesta de aroganţă etalat în scrisoarea adresată Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, dublat de falsificarea Istoriei Bisericii Strămoşeşti pusă pe seama unor istorici, care dacă s-ar scula din morţi i-ar da cu istoria în cap ca să ia aminte la adevăr, m-a făcut să afirm cu tărie că este o lucrare cu care „demonul atacă îndeosebi mintea şi strecoară îndoiala”, iar scopul este reînvierea zâzaniei.

Ce răspuns să-i dea Patriarhul? Cel biblic: „Domnului, Dumnezeului tău să-i slujeşti şi numai Lui să te închini”, dar păstrând Adevărul vechi şi lepădându-l pe cel nou, că este de la diavolul. Sigur că te sfâşie invidia pentru frumuseţea spirituală a Ortodoxiei, deoarece ai pierdut-o, prin „darul trufiei”, iar acuma eşti furios şi vrei să dărâmi ca nimeni să nu mai fie frumos.

Ce-ar fi dacă ai încerca, măcar un pic, şi smerenia? Că Dumnezeu numai celor smeriţi le dă har! Cineva a spus că „desăvârşirea este o prăpastie de smerenie”, n-ai vrea să te arunci, preopinentule, fie măcar prin scris, şi tu în această prăpastie?

Dar ca să nu fie niciun dubiu asupra Ortodoxiei acestui neam şi mai ales pentru că nu înţelegi Istoria lui zbuciumată, trebuie să te întorci la izvoare şi să „bei apa cea vie a Ortodoxiei” pe care o „nemuresc” istoricii; atenţie, chiar cei menţionaţi că ar fi spus despre români că sunt creştinaţi de către bulgari. Ca să ai temei de cugetare adâncă, redau doar două din consemnările lor, socotind că-ţi vor fi de ajuns:

  1. Istoricul Dimitrie Onciul spunea în anul 1899 aşa: „Până la creştinarea bulgarilor (870 n.n.), românii au avut în Biserică limba latină de la care ne-a rămas terminologia de origine romană” (sursa: Dimitrie Onciul, „Originea Principatelor Române,” Ed. „Elzevir,” Bucureşti, 1899, pag. 136). În anul 1902 revine cu precizări pe temă şi afirmă: „În ce priveşte limba, omogenitatea ei la miazănoapte şi miazăzi de Dunăre, se explică îndeajuns prin unitatea teritorială a elementului roman pe ambele maluri în curs de cinci secole de la cucerirea Daciei, până la aşezarea slavilor din Peninsula Balcanică, în secolul al VII-lea” (Sursa: Dimitrie Onciul, „Românii în Dacia Traiană până la întemeierea Principatelor – Chestiunea română”, Ed. „Soceu”, Bucureşti 1902, pag. 331). Din această sursă ai citat în scrisoare şi ai minţit!
  2. Istoricul A.D. Xenopol spunea şi el: „Înainte de creştinismul bulgar, la români era creştinismul român” (Sursa: A.D. Xenopol, „Istoria românilor în Dacia Traiană”, vol. I, Ed. „Goldner”, Iaşi 1888, pag. 446). Ai citat din această sursă şi iarăşi ai minţit! Să-ţi mai dau şi alte exemple? Nu, pentru că minciuna are picioare scurte şi prostia nu doare!

Pr. I. FILON

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: