În creşterea şi dezvoltarea noastră, ne întâlnim cu diferite situaţii mai mult sau mai puţin plăcute, din care câştigăm experienţă. Pentru a ne satisface nevoi precum acceptarea şi aprecierea societăţii, „găsim” anumite modalităţi de adaptare la cerinţele celor din jur şi, nu în ultimul rând, modalităţi de evitare a suferinţei. Una dintre cele mai frecvente modalităţi de apărare întâlnite într-o societate modernă este politeţea.
În opinia psih. Laura Maria Cojocaru, amabilitatea este şi principalul motiv care atrage oameni pe care i-am putea considera deranjanţi. Mai mult decât atât, specialistul consideră că personalitatea umană cuprinde mult mai multe trăsături decât ne-am putea imagina, iar proiecţia este o altă formă prin care atribuim trăsăturile noastre negative altor persoane. De altfel, proiecţia a devenit un mijloc obişnuit de trai într-o societate din ce în ce mai numeroasă, complexă şi diversificată, şi este unul dintre cei mai frecvenţi factori generatori de frustrare.
„În toată experienţa noastră, nu există trăiri, comportamente, gânduri, stări pe care să le fi trăit exclusiv. Toate acestea sunt părţi ale trăsăturii umane, iar lucrurile «deranjante» la alţii le posedăm şi noi, numai că nu suntem conştienţi de ele. De multe ori, fără să ne dăm seama, deci este un proces inconştient, folosim proiecţia noastră asupra altora. Cel care «proiectează» manifestă în lumea exterioară gânduri, sentimente şi dorinţe pe care nu le ştie şi pe care şi le refuză din diverse motive, atribuindu-le în mod eronat altor persoane sau lucruri din mediul său înconjurător. Când nu ne place de cineva, tocmai acel cineva ne aminteşte de o trăsătură din noi înşine, pe care nu o acceptăm din diverse motive. Când spunem că cineva e rău, de fapt proiectăm propria noastră răutate în acea persoană. Proiecţia constă în principal în atribuirea celorlalţi a propriilor intenţii, tendinţe, pulsiuni şi dorinţe” declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
Persoanele „deranjante” ne comunică inconştient ceea ce ne deranjează la noi
Mai mult decât atât, specialistul este de părere că, din cauza unui ecou al inconştientului propriu, atunci când cineva critică pe altul îşi critică, de fapt, propriile slăbiciuni, neîndrăznind să-şi recunoască aceste trăsături, percepe la cei din jur ceea ce nu poate recunoaşte în el însuşi. Persoana dominată de acest mecanism de apărare este o persoană bănuitoare, orgolioasă, sensibilă şi pare, de asemenea, un fel de colecţionar al greşelilor celor din jur. „Ceilalţi, pe care îi judecăm şi îi respingem cât se poate de vehement, lucrurile pe care le resimţim ca iritare, prejudecată, critică, minciună, trădare, nedreptate, trezesc tocmai acea parte din noi care are nevoie de ajustări. Înainte de a-i izola pe cei care ne fac să suferim, ar fi bine să ne oprim puţin şi să ne gândim dacă nu cumva ar trebui să le mulţumim pentru că ne-au oferit ocazia unei autoexaminări benefice dacă ne hotărâm să schimbăm ceva la noi” conchide Laura-Maria Cojocaru.
Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Asociaţiei „Generaţia Iubire” şi al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică. (Plus Communication)
Comentarii