Domnul Mircea şi brâul tricolor

Forfota lumii. Ştiu cum arată forfota lumii, ca un smalţ căzut de pe o statuie goală, ca un copil prins de balansoarul gata să se frângă. Acum trăim cu disperare. Noi, cei rămaşi în viaţă, trăim. Numărăm zilele în care suntem fericiţi, numărăm zilele în care plângem, numărăm zilele în care suntem ciuntiţi şi goi pe dinăuntru, iar ploaia ne mângâie tăcerile, de parcă ar vrea să spună că şi nefiinţa ştie să surâdă. Privesc trecătorii, încercând să citesc pe chipurile lor raza de speranţă. Câte umbre se strecoară pe lângă noi, câte asemănări cu prieteni morţi demult şi uitaţi! Un bărbat înalt, cu părul alb, cu mersul elegant, cu paşii moi şi căutătura domoală seamănă cu Mircea Băncescu, cel care în urmă cu ani încânta rădăuţenii cu farmecul pe care îl degaja, cântând muzică de salon, la un restaurant de renume. Pe atunci era tânăr, dar şi vremurile aveau gustul vinului ales din cramele pecetluite ale destinului. Pe atunci avea curaj, dar şi zilele erau îndrăzneţe. Poate că un cititor sosit de departe s-ar întreba cine a fost acest anonim, pe care un cotidian din provincie îndrăzneşte să-l nemurească în nervul tuşului, în lumina paginii pe care o răsuceşti însetat de senzaţional. Mircea Băncescu, de pe poziţia aceea lumească de director al Casei Culturii, ar refuza să-şi revendice statutul de făuritor excepţional al unor evenimente, pe care le-a lăsat moştenire. Dansurile populare, folclorul pe care să-l aşezi la inimă cu buchetul de busuioc, Festivalul „Arcanul”, brâul răzvrătit al costumului tradiţional, toate vin să certifice dreptul la nemurire, câştigat prin nopţi de trudă şi sacrificii. Ne lipseşte Mircea Băncescu, mormântul lui este proaspăt. Însă umbra bărbatului înalt, cu părul ca neaua sfidând arşiţa lunii iulie, apare adesea pe strada Bogdan Vodă. Nu sunt singura care tresare. Nu sunt singura care ştie că nu i se poate lua omului ce i-a fost dat. Nu sunt singura care face plecăciunea de graţie. Nu sunt singura care plânge fără lacrimi. Căci lacrima îi este destinată doar omului uitat.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Urmaresc cu mare drag, articolele frumoase ale doamnei Anitoaiei. Multumesc ca ne incantati!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: