Din nou despre Eminescu şi despre traducere la Universitatea din Suceava

Mai multe evenimente care au avut loc anul acesta şi altele, care sunt în pregătire, ne îndreptăţesc să credem că Eminescu şi traducerea au locul ce li se cuvine în Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Această consideraţie confortabilă şi, în egală măsură, stimulatoare se sprijină pe o suită de fapte care merită o scurtă şi, inevitabil, subiectivă analiză, cum se întâmplă atunci când eşti şi parte, şi judecător, aşa cum stau lucrurile în cazul de faţă. Ne vom opri o clipă asupra lor. La jumătatea lunii ianuarie, a avut loc la Biblioteca Universităţii o masă rotundă, organizată de către Bibliotecă împreună cu reprezentanţa suceveană a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, intitulată „Eminescu în limbile lumii”. Această manifestare a reunit nu doar studenţi, profesori, scriitori şi traducători din Suceava, ci şi oaspeţi dragi de la Cernăuţi, poetul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, şi lector univ. dr. Cristinia Paladian – Universitatea Naţională „Iurii Fedkovici” Cernăuţi. Cum acest eveniment a fost comentat pe larg la vremea respectivă de către presă, nu vom stărui asupra lui; vom aminti însă că în partea a doua a manifestării a avut loc acordarea unui premiu pentru traducere, atribuit subsemnatei, de către reprezentanţa suceveană a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, pentru traducerea volumului Despre ospitalitate. De la Homer la Kafka de Alain Montandon. Iar acest premiu este cu siguranţă un lucru îmbucurător, cu atât mai mult cu cât el este fructul unui climat prielnic traducerii în USV. O arată cu prisosinţă şi premiul universitarei Elena-Brânduşa Steiciuc pentru traducerea volumului lui Modiano, Iarba nopţilor, Editura Polirom, din partea Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România. De altfel, mulţi dintre profesorii de limbi străine din USV sunt semnatarii unor traduceri importante din autori clasici şi contemporani sau de texte din ştiinţele umaniste.

Dar acest climat bun pentru traducere nu se opreşte doar la dascăli, ci îi priveşte şi pe studenţi, cu precădere pe cei de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, unde funcţionează de peste cincisprezece ani un masterat de traductologie şi unde din 2005, în Şcoala doctorală de ştiinţe socio-umane, s-a dezvoltat o axă de cercetare pe problematica traducerii. Revenind la studenţi – licenţă, masterat, doctorat -, recent unii dintre ei, iubitori ai operei lui Eminescu şi pasionaţi de traducere, s-au întors încoronaţi de lauri de la concursul pe această temă, organizat de Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, unde a avut loc, în perioada 18-20 mai 2017, Colocviul Naţional Studenţesc „Mihai Eminescu”, ediţia a XLIII-a. Cum numele tuturor participanţilor câştigători au fost deja anunţate în presă, ne vom opri doar la câţiva, care ne-au împărtăşit gândurile şi ideile lor legate de experienţa dificilă, dar gratifiantă, de a încerca să traduci măcar o fărâmă din opera lui Eminescu. Este vorba de studenta Ana-Maria Antonesei, premiul al III-lea, cu traducerea în limba franceză a poeziei lui Mihai Eminescu Auzi prin frunzi uscate, profesori îndrumători fiind Corina Iftimia şi Raluca-Nicoleta Balaţchi, şi de masterandul Alexandru Bărduţ, anul l Limbă şi Comunicare, răsplătit cu menţiune pentru lucrarea sa despre stilul oral în publicistica polemică şi participant la concursul de traducere cu o versiune în limba franceză pentru poemul Dintre sute de catarge, al cărui argumentar de traducător atrage atenţia prin maturitate şi originalitate. Lor li se adaugă, prin preocuparea deosebită pentru traducere, strălucita masterandă, din anul I la Teoria şi Practica Traducerii, Irina Devderea, ghid-interpret pe lângă oaspeţii colocviului internaţional de traductologie din octombrie 2016 şi traducătoare a unui eseu al reputatei şi regretatei traducătoare şi poeticiene Irina Mavrodin despre traducerea lui Mihai Eminescu; eseul va apărea în curând în Atelier de Traduction numărul 27, revistă cu diseminare şi recunoaştere internaţională, prima publicaţie cu specific traductologic din ţară. Vom reda şi câteva cuvinte ale doctorandului în anul III, Cosmin Pârghie, laureat al concursului de traducere în anul 2010, care se află în etapa finală de redactare a unei interesante şi originale teze despre traducerea poetică, ceea ce dă o idee despre o posibilă evoluţie spre cercetare a unui tânăr traducător.

Cum ceea ce Ana-Maria Antonesei numeşte o „mică prezentare” este de fapt un crez, o profesiune de credinţă, o redăm aproape în întregime: „Sunt studentă în anul doi, la licenţă, specializarea română-franceză şi am două mari pasiuni: limba franceză şi poezia, între care nu aş putea să aleg. Astfel, imediat ce doamna profesoară Raluca-Nicoleta Balaţchi ne-a spus de concurs, am decis să particip, fără ezitări de vreun fel. În plus, îmi plac provocările literare, concursurile la care pot să-mi expun o opinie, prin care evoluez şi care mă dezvoltă. Am avut acum ocazia să-mi pun diferite întrebări cu privire la traduceri; până acum recunosc că nu mă interesau prea mult datele referitoare la traducători, dar după această experienţă mi-am dat seama cât de importantă este munca traducătorului. De fapt el lucrează cu o materie vie şi sensibilă, docilă şi vicleană, leneşă şi puternică: le mot – cuvântul. De aceea sunt de-acord cu cei care văd în persoana traducătorului un creator […]. Nu a fost greu să aleg facultatea, imediat am decis, Litere, RF, iar dacă ar trebui să aleg acum aş lua aceeaşi decizie pentru că urmând această specializare mă simt mai aproape de visul şi de pasiunile mele.”

Pentru a completa acest frumos autoportret, reproducem integral traducerea recent premiată, semnată de tânăra şi promiţătoarea traducătoare:

Auzi prin frunzi uscate

Trecând un rece vânt, /El duce vieţile toate /În mormânt, în adâncul mormânt. //Auzi sub bolţi de piatră /Un trist, un rece cânt, /El duce vieţile noastre /În mormânt, în adâncul mormânt.//În gură port un singur /Si dureros cuvânt, /Cu el pe buze m-or duce /În mormânt, în adâncul mormânt. //Deasupra-mi să şoptească /Iubitu-ţi nume sfânt, /Când m-or lăsa-n întuneric,/ În mormânt, în adâncul mormânt. //Până nu te văzusem /Nici nu simţeam că sunt /Şi-acum doresc să dorm somnul /Adâncului mormânt. //Ca frunzele uscate /Cazând de-un rece vânt,/S-au dus nădejdile toate /În mormânt, în adâncul mormânt. //Si parcă sub bolţi de piatră //Aud un rece cânt, /Ce-atrage vieţile noastre /În mormânt, în rece mormânt.

 

Écoute, dans les feuilles mortes

Écoute, dans les feuilles mortes /Passer un âpre vent, /Qui toute vie emporte /Dans le tombeau, dans le tombeau béant. //Écoute, sous les voutes de pierre /Un triste, un froid chant, /Qui porte nos vies entieres /Dans le tombeau, dans le tombeau béant. //Je ne porte dans ma bouche /Qu´un seul mot déchirant, /Il sera la quand ils me portent /Dans le tombeau, dans le tombeau béant. //Qu´ils le murmurent en oraison /Ton nom chéri et saint, /Quand ils me descendront /Dans le tombeau, dans le tombeau béant. //Avant de t´avoir vue /J´étais a peine vivant /Maintenant j´aspire au sommeil /Dans le tombeau béant. //Pareils aux feuilles mortes /Qu´emporte un âpre vent /Tous les espoirs ont fui /Dans le tombeau, dans le tombeau béant. //Et sous les voutes de pierre /Je crois entendre un froid chant, /Qui attire nos vies /Dans le tombeau, dans le tombeau distant.

Nu mai puţin convingătoare este şi prezentarea pe care şi-o face Alexandru Bărduţ, care arată un interes constant şi matur pentru traducere şi care dezvăluie un proiect solid, de lungă durată în acest sens : „Orientarea mea este către lingvistică, stilistică, însă provocarea de a-l traduce pe Eminescu m-a captat de la început. Pentru prima dată, am participat la Colocviul Naţional «Mihai Eminescu» în anul 2016, tot în cadrul secţiei de traduceri, unde, împreună cu colega mea Juravle Iulia, coordonaţi de doamnele profesoare Raluca Balaţchi şi Corina Iftimia, am tradus poezia Ce şopteşti atât de tainic… Am prins mult curaj anul trecut, aşa că la ediţia de anul acesta m-am înscris din nou la atelierul de traduceri şi am tradus poezia Dintre sute de catarge, coordonat fiind de aceleaşi doamne profesoare. Chiar dacă specializarea mea din prezent s-a îndepărtat de limba franceză, actul de a traduce rămâne o activitate care mă atrage. În plus, cu fiecare traducere îl descopăr altfel pe Eminescu, iar acest lucru mă ajută foarte tare […] Talentat […] în traduceri, nu ştiu dacă sunt, dar am curajul să continui!”

La fel de solid este şi comentariul pe care masterandul îl face textului pe care îl traduce, sprijinit pe o bibliografie demnă de un doctorat: „Opera literară este deschisă către interpretare, cititorul fiind cel care recreează prin intermediul lecturii sale. Acest fapt este valabil şi în activitatea de traducere. Aşa cum afirma Irina Mavrodin în studiul Traducerea ca mod al lecturii plurale «într-o bună traducere […] îl vei găsi pe autorul tradus, dar şi pe cel ce l-a tradus». Astfel, traducătorul are la dispoziţie o serie de strategii pe care le poate folosi privind alegerile sale. În plus, traducerea nu se poate apropia de starea perfectă a operei originale, şi în acest fel se ajunge la o negociere între textul-sursă şi noul text, pe cale de a fi redactat, care va cuprinde variante, soluţii succesive la anumite particularităţi lingvistice. Subiectivitatea la care traducătorul apelează, reprezintă o bogăţie a acestuia generată de micile detalii ale textului-sursă. Potenţialul subiectivităţii este urmărit şi de traductologul Lance Hewson, care spune că traducătorul se poziţionează între exigenţele textului sursă şi cele ale textului-ţintă, situaţie inconfortabilă. Dar traducătorului i se deschide poarta subiectivităţii şi, astfel, el poate trece prin această aventură pentru satisfacţia cititorului.”

Socotind că Eminescu e un poet greu, dar nu imposibil de tradus, Cosmin Pârghie mărturiseşte din experienţa sa: „Pentru o înţelegere mai bună a textului şi pentru a identifica zonele problematice, am recurs mai întâi la o analiză stilistică a poeziei. Am tradus textul poetic Pierdut în suferinţa… fără a avea idei preconcepute şi fără a mă ralia unor teorii potrivit cărora trebuie să traducem fie semnificatul, fie semnificantul. Cred cu tărie că starea de spirit contează cel mai mult în momentul în care traducem poezie. Împărtăşesc ideea lui Ilarie Voronca potrivit căreia în cazul poeţilor cu adevărat importanţi, ar trebui să ne mulţumim cu versiuni aproximative. La Eminescu, o versiune aproximativă înseamnă, în opinia mea, ca traducătorul să evite opţiunea de a reda cu orice preţ rima şi ritmul, crezând că acestea sunt elementele poetice principale, şi să o traducă, pe cât posibil, în mod literal, mai degrabă literalist, în sensul pe care i-l atribuie acestui termen Irina Mavrodin, mergând până la suprapunerea între literalitate şi literaritate.”

Iar Irina Devderea, traducătoarea textului mavrodinian despre traducerea lui Eminescu, cu referiri la poezia Lacul, comentează această experienţă de gradul doi: „A o traduce pe Irina Mavrodin, traducător şi traductolog prin excelenţă, deja e o provocare, iar a o traduce vorbind despre Eminescu a însemnat să îndrăznesc să ating sublimul. Trebuie să recunosc că am avut temerea ca nu cumva să sparg şi să pierd esenţa gândului Irinei Mavrodin, gând pe care l-a avut când a citit versurile lui Eminescu traduse în franceză de către Miron Kiropol. A fost important să găsesc şi să ţin în mână firul ideilor sale şi să ajung să transmit în franceză ceea ce Irina Mavrodin a simţit şi a gândit româneşte: pentru a face ca versul lui Eminescu să prindă viaţă într-o altă limbă, pentru ca Eminescu acolo să FIE, e nevoie de o «conştiinţă artistică» şi de un «instinct» poetic precum cele ale lui Miron Kiropol. Datorită observaţiilor Irinei Mavrodin înseşi, despre traducere literal şi în toate sensurile, sper să fi reuşit să păstrez în textul tradus imaginea nuferilor galbeni de pe lacul viziunii sale clare. ”

După cum spuneam la început, putem vorbi însă de o întreagă serie de manifestări, proiecte şi realizări pe tema operei lui Eminescu şi a traducerii în general care privesc studenţi şi profesori de la Universitatea suceveană. Pe 23 iunie va avea loc la Universitatea „Iurii Fedkovici” din Cernăuţi, în cadrul Lectoratului român condus de universitara suceveană Gina Puică, o replică la Masa rotundă despre Eminescu în limbile lumii din Suceava, la care vor participa câţiva profesori şi studenţi din USV. În octombrie, în cadrul Colocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului „Eugeniu Coşeriu”, care se desfăşoară anul acesta în Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, la propunerea prof.univ.dr. Sanda-Maria Ardeleanu, va avea loc o secţiune de comunicări de traductologie pe creaţia eminesciană. Să amintim că, tot la iniţiativa şi sub coordonarea universitarei sucevene, există la Editura Demiurg din Iaşi colecţia „Intelectuali români de expresie franceză”, rezultat al proiectului cultural „Francofonia românească. Restitutio”. De altfel, cu editurile ieşene Demiurg şi Institutul European, sunt semnate convenţii de colaborare care permit publicarea în diverse colecţii a unor traduceri realizate în cadrul masteratului de teoria şi practica traducerii de către masteranzi împreună cu profesorii îndrumători, dintre care două au apărut deja.

Şi fiindcă vorbim de colecţii iniţiate de universitari suceveni merită pomenită şi seria Francophonie – Traductologie din colecţia Studia Doctoralia de la Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, coordonată de prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu şi de subsemnata, unică în ţară cu acest profil, după cum s-a subliniat şi la colocviul internaţional de traductologie organizat în noiembrie 2015 la Universitatea de Vest din Timişoara.

Printre realizările legate de traducere, trebuie subliniat la loc de cinste Acordul interinstituţional cu diplomă dublă între Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău privind masteratul de traductologie, în cadrul căruia anul acesta vor termina studiile primii masteranzi în traductologie cu diplomă dublă. Cum susţinerea lucrării de disertaţie va avea loc pe 24 iulie, vara se anunţă fierbinte şi fructuoasă. Tot în iulie, Universitatea suceveană îşi aşteaptă candidaţii la admitere şi nu ne rămâne decât să sperăm că această oportunitate de a obţine o diplomă dublă, cu accentul pe traducerea literară şi umanistă în USV şi cu accentul pe traducerea de conferinţă şi interpretariat în USM, va constitui şi anul acesta un element de atractivitate pentru candidaţii interesaţi de traducere ca perspectivă literară sau profesională. Traducerea, acest fenomen complex, poate deveni o meserie, dar poate fi practicată şi ocazional, cu satisfacţii şi beneficii intelectuale de lungă durată. Ea poate conduce la mari provocări, care nu se exclud între ele, ci pot coabita armonios, ca aceea de a deveni interpret pe lângă organisme internaţionale sau aceea de a da o haină nouă într-o limbă străină unui poem de Eminescu.

Prof. univ. dr. MUGURAŞ CONSTANTINESCU

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: