Pragul ca dictat politic

Ideea majorităţii de guvernământ, a CCR şi a ministrului Justiţiei de a introduce un prag valoric la „abuzul în serviciu” ridică două probleme constituţionale de o gravitate ieşită din comun de care nici CCR, nici Legislativ, nici Guvern nu vor să ţină seama: 1. furtul e tot infracţiune şi hoţul tot infractor indiferent dacă fură 1 (un) leu sau 200.000 de lei; 2. introducerea pragului valoric discriminează 20 de milioane de locuitori care trăiesc din muncă cinstită fără a primi nicio favoare de la stat şi produce impunitate pentru câţiva mahări politici cărora li se dă dreptul să fure până la prag. De demonstrat.

Practic, pragul valoric legitimează nedreptatea, împărţind societatea românească în două clase antagonice, în două Românii: marea majoritate a cetăţenilor care-şi plătesc cinstit dările la stat şi clasa profitorilor care urmează să beneficieze de prag şi să-şi legitimeze prada. De când Constituţia permite aşa ceva? A nu se uita că, mai devreme ori mai târziu, de mineriada pragului vor răspunde nu doar politic împricinaţii, aşa cum de celelalte mineriade au răspuns şi vor răspunde vinovaţii care şi atunci, ca şi acum, s-au ascuns în spatele unor decizii instituţionale şi colective.

Nu cred că autorii dezincriminării abuzului în serviciu îşi închipuie că prin introducerea pragului valoric va scădea nivelul corupţiei, din contra, numai că în această situaţie este legitimă întrebarea de ce o fac. Fiindcă nu o fac nici de amorul artei, nici al dreptului… Aşa cum sunt convins că nici susţinătorii din mass-media nu-şi închipuie, deşi se strofocă să ne convingă, de contrariul. Dar nu-mi fac iluzii că după spargerea buboiului şi schimbarea actualei puteri îşi vor turna cenuşă în cap. N-au făcut-o nici altădată în situaţii asemănătoare, ba, colac peste pupăză, tupeul le va creşte proporţional cu mărimea manipulării.

Introducerea pragului survine însă în plină bătălie împotriva corupţiei, când toate forţele ar fi trebuit direcţionate către asanarea administraţiei publice şi a mediului de afaceri, cu conexiuni strânse în sfera deciziei politice. Cu atât mai mult cu cât jaful banului public se situează la cote ameţitoare, ca niciunde în Uniunea Europeană, ţinându-ne în sărăcie.

De ce se tem marii investitori, partenerii noştri NATO şi europeni de „hidra” corupţiei? Fiindcă o ţară cu lideri corupţi nu poate fi puternică, nu prezintă încredere pentru proiecte serioase, cu atât mai mult cu cât exemple sunt cu nemiluita: lideri politici şi înalţi demnitari sau funcţionari din alte ţări au vândut secrete de stat pe bani buni, au furat miliarde, ba chiar au lăsat armata fără muniţie, pradă uşoară în mâna inamicului aşteptând la hotar.

Or UE şi NATO au investit şi vor investi zeci de miliarde de euro în România, iar conducătorii noştri, în loc să stârpească molima corupţiei, îi dau apă la moară limitând puterea Justiţiei. Şi lucrul acesta se vede tocmai de la Casa Albă şi fără să fii cine ştie ce specialist.

Fireşte, au fost şi alte puteri politice corupte, dar niciodată până acum nu ni s-a vândut cioara drept porumbel. Fiindcă această campanie de intoxicare cu justiţiari care fac jocuri politice arestând mari bărbaţi de stat cinstiţi şi integri, deşi nu s-a dovedit nici măcar un singur caz de poliţie politică, are un singur scop: prostirea în faţă a propriului electorat. Însă acuzaţiile repetate pe toate posturile de televiziune nu ţin loc nici de probe, nici de argumente, iar minciuna are picioare scurte.

Ceea ce mă miră este că nu învăţăm nimic din istoria recentă: nici trei decenii de când şi Guvern, şi Mare Adunare Naţională, şi Justiţie, deci cele trei puteri ale statului de drept, toate se ploconeau în faţa unui singur om, nici rege, nici împărat, nici mare înţelept şi virtuos, un om cu nimic superior altora, iar România ajunsese la coada Europei, una dintre cele mai sărace ţări, sărăcie de care văd că politicienilor nu le pasă nici azi. Nu cumva sindromul acesta se repetă, iar societatea românească face din nou greşeala de a se închina la idoli falşi, încropiţi la îngrămădeală de câteva posturi de televiziune interesate nu de buna informare a publicului, ci doar de contracte mituitoare?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: