Fotbal

Românii au fost leşinaţi în derbiul cu leşii !

Bătrânii microbişti au avertizat tineretul entuziast că weekendul care a trecut poate să fie strălucitor pentru România, dar în acelaşi timp poate să fie negru. După ce am văzut-o pierzând pe Simona Halep, am văzut şi naţionala de fotbal a României dând „chix” în faţa Poloniei. Sinceri să fim, dacă la tenis aveam dreptul să visăm la mai mult, la fotbal ne aşteptam!

Incredibil, chiar din startul partidei am văzut o formulă de echipă făcută pentru a scoate un egal, nu pentru victorie, care ne trebuia ca aerul. Neamţul Daum a conceput o formaţie cu patru fundaşi şi cinci mijlocaşi, o grupare alcătuită în majoritate din jucători pentru care mingea mai are multe secrete.

Lăsat singur să se bată cu masivii apărători polonezi, Florin Andone s-a zbătut ca peştele pe uscat, dar nu a putut face nimic. Mijlocaşii au fost aerieni, iar fundaşii români au făcut greşeli copilăreşti.

Nu se poate spune că Polonia a făcut un meci senzaţional în faţa a aproape 60.000 de suporteri, ci mai degrabă că românii s-au bătut singuri. Scorul final al disputei a fost 3-1, leşii marcând două goluri din penalti şi unul la un corner. La primul 11 metri, Săpunaru a vrut să-l ia la o horă pe versatul Lewandowski, iar refuzul acestuia ne-a costat. La cea de-a doua lovitură de pedeapsă acordată gazdelor, Toşca, în loc să-i dea un „cuc” mingii şi s-o trimită în înaltul cerului, a făcut o preluare în careu, balonul sărindu-i din picior ca din colţu’ mesei. La cornerul din care a ieşit golul doi, şmecherul Lewandowski i-a lăsat cu ochii în instalaţia de nocturnă pe Săpunaru şi Chiricheş şi a marcat.

Acest eşec dureros în faţa Poloniei, mai ales prin modul de abordare a jocului, ne-a lămurit asupra câtorva probleme. În primul rând, am luat plasă când am crezut că neamţul Daum este mai ofensiv decât temătorul Iordănescu. În veci nu se joacă aşa un meci pe care vrei şi trebuie să-l câştigi. Dacă tot nu ai nimic de pierdut, de ce nu joci cu 9 atacanţi în loc de 9 fundaşi?

În al doilea rând, trebuie să ne obişnuim cu faptul că această generaţie nu are sclipire, nu ştie cu „pucul” şi nu are mândrie fotbalistică. Grozav este purtător ilegal de tricou cu numărul 10, fundaşii români par nişte „drujbari”, iar mijlocaşii nu au imaginaţie şi par nişte păcălici. După ce am văzut două penaltiuri executate artistic de Lewandowski, nu se poate să nu ne gândim la cel ratat de Stanciu în prelungirile cu Muntenegru.

Nu în ultimul rând, şi îmi cer scuze dacă greşesc, la un moment dat urmărind partida Polonia – România, am avut senzaţia că pe lângă neputinţă, jucătorilor naţionalei nici nu le pasă cu ce scor se termină jocul. Cum toţi câştigă sume fabuloase în comparaţie cu un muncitor român, iar o parte dintre ei joacă în străinătate, aveam impresia că steagul României şi culorile sale nu reprezintă nimic pentru ei. Dacă un muncitor greşeşte o piesă este mustrat, rămâne peste program şi face piesa până îi iese bine, dacă nu, poate pierde şi din salariul pe care-l duce copiilor, ce să le faci însă fotbaliştilor români pentru o evoluţie jenantă ca şi cea din meciul cu Polonia?

Noroc că mai sunt şi alţii care o duc mai rău, sentiment specific românesc care ne mai alină. Oricum, ai noştri sunt obişnuiţi să stea în fotoliu liniştiţi şi fără emoţii la turneele finale urmărind competiţia pe micul ecran. Totuşi, s-ar putea să mai avem şanse când se va mări numărul de echipe participante la turneele finale Mondiale şi Europene, şi chiar şi atunci tot ne vor tremura izmenele când vom juca cu Feroe sau Andorra!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: