Viaţă şi motociclete

Poate i-aţi zărit prin oraş, la vreuna din manifestările lor, îmbrăcaţi în costume, cu cravată, cu pălării, ba chiar cu joben. Un alai de oameni eleganţi, diferit de imaginea pe care eraţi obişnuiţi s-o aibă un motociclist. V-aţi fi zis şi dumneavoastră atunci că-s nuntaşi, cum mi-am spus şi eu, înainte de-a afla de ce poartă hainele „de duminică”. De fapt, sunt băieţii de la North Gang Riders, iar rândurile acestea sunt rezultatul unei discuţii cu reprezentantul lor, Cristi Scutelnicu.

Să nu minţim cititorul cu ziarul, eu şi Cristi ne ştim de copii. Nu ne-am jucat în nisip, fiind el mai mic decât mine, dar de cunoscut, ne cunoaştem de ani buni. Şi acum vecini de cartier, ne salutăm, schimbăm glume (pe care le spune de obicei el) şi râsete. Nimic neobişnuit la persoana lui, până când şi-a luat motocicletă. Din aia cromată, lucioasă, ochioasă, nu se putea să trec pe lângă ea să n-o observ. Iar băiatul blond şi aparent cuminte pe care-l ştiam eu se transformă, câteodată, în rebelul îmbrăcat în piele neagră.

Nu e un material despre oameni perfecţi, ci despre pasiunea lor, motocicleta.

Cine îşi cumpără motocicletă?

Cristi Scutelnicu

Vine o zi în viaţa bărbatului când se declară plictisit de cotidian. Şi atunci îşi cumpără motocicletă. Dacă e bărbat adevărat, o face fără să ceară voie nevestei: „Majoritatea motocicliştilor şi-au cumpărat motor fără ca soţiile lor să ştie. Nicio soţie nu s-a bucurat la început când a aflat de isprava soţului. Ea conştientizează altfel riscul şi pericolul şi se opune, de cele mai multe ori, la început, unei astfel de achiziţii. 90 la sută dintre ei aşa au făcut, s-au ascuns de soţie” recunoaşte Cristi.

Problema apare atunci când soţia, care depăşeşte teama primelor călătorii pe două roţi, îşi aşteaptă soţul obosit de la muncă la uşă, cu casca în mână, gata de aventură. „Da, avem colegi care păţesc aşa, rar scapă singuri de acasă”, glumeşte el.

Când vrei să spargi monotonia unei zile, îţi cumperi motocicletă, conchide Cristi.

„Cabina motociclistului”

Adică hainele alea spectaculoase de pe el, din piele neagră, plus ghetele şi casca, alea sunt „cabina” motociclistului.

E adevărat că dai o grămadă de bani pe echipament? „Da, şi cu cât e motocicleta mai ochioasă, cu atât mai arătos este echipamentul! Serios vorbind, e vorba de protecţie, de siguranţă, de sănătatea ta, aşa că investeşti. Uneori şi o mie de euro pe o geacă cu un fel de miniarmură pe interior. Şi ghetele alea înalte au rostul lor, pe lângă faptul că iau ochii: ţin oasele împreună, în caz că te întâlneşti, brusc, cu pământul. Iar casca, musai să fie una de calitate, îţi salvează viaţa”.

Totuşi, scump, maică, scump. Mi-e clar, ai motocicletă, dar nu te poţi sui pe ea în blugi şi-n tricou.

 Cum v-a venit ideea să vă adunaţi?

 „La început ieşeam câte un grup mic, doi-trei, să ne plimbăm cu motocicleta. Până am descoperit că plăcerea călătoriei e cu atât mai mare cu cât grupul este mai mare. De fapt, nu e importantă destinaţia, cât călătoria până acolo”. Puteau foarte bine să se plimbe şi fără să se grupeze într-o asociaţie, dar, în 2010, şi-au zis să iasă şi ceva bun din întâlnirile lor şi-a ieşit North Gang Rider – adică vreo patruzeci de motociclişti, din câte am înţeles eu –, ONG deţinător de ştampilă. De care au avut nevoie ori de câte ori au organizat câte o activitate la care au participat mai multe sute de oameni şi când au aplicat pentru o autorizaţie ori o aprobare. Despre ele, mai încolo.

Care e motocicleta cea mai populară între voi?

„Nu e una anume, avem de toate. Sunt şi motociclete mai vechi, clasice, şi una foarte nouă, cumpărată recent de un camarad – a treia sa motocicletă – de 25.000 de euro, producţie 2017.

Dar cea mai frumoasă? „Motocicleta cea mai frumoasă este cea pe care o ai, pe aia o preţuieşti cel mai mult”. Aş fi curioasă să aflu dacă asta e valabil şi la neveste, dar tac din gură.

Scumpe tare? Depinde. Dacă, pe lângă caracteristicile cu care vine din fabrică, se fac îmbunătăţiri, valoarea lor creşte considerabil. În ansamblu, nu e o pasiune mai costisitoare decât vânătoarea sau pescuitul. O fi ştiind el mai bine, îl cred pe cuvânt.

Gentlemans Riders

„În anul 2012, un motociclist s-a îmbolnăvit de cancer. Tovarăşii lui – deţinători de motociclete clasice –, în dorinţa de a-l ajuta, s-au îmbrăcat elegant şi au ieşit în centrul oraşului, unde au demarat o acţiune de strângere de fonduri pentru persoanele afectate de boala aia cumplită. În câţiva ani manifestările aceasta s-a generalizat şi astfel, în luna septembrie, în toată lumea, se organizează Distinguished Gentlemans Riders. Anul trecut s-au strâns peste patru milioane de euro, îndreptaţi către cei în suferinţă.

De acolo am preluat şi noi ideea, organizând Gentlemans Riders care, anul aceasta, a avut ediţia a doua. Facem asta pentru a strânge bani pentru cei cu afecţiuni cardiovasculare, în primul rând, şi apoi  pentru a arăta că motocicliştii sunt diferiţi de imaginea celor din filmele americane, încercăm să risipim prejudecăţile pe care le au oamenii despre noi”. Există prejudecăţi, ştiu prea bine. Motociclistul e perceput, sub influenţa acelor filme,  ca fiind un băiat rău.

Manifestarea include şi un tur al oraşului. „Petrecerile sunt prilej de asociere a imaginii motociclistului cu cea a omului elegant şi bine îmbrăcat. Mental, mulţi dintre cei ce ne priveau nu reuşeau să asocieze cravata cu o motocicletă, dar pentru noi a fost o mare plăcere să circulăm astfel costumaţi, chiar dacă multă lume a crezut că mergem la nuntă, că suntem nuntaşi”.

Motorfest Suceava 2017

Este al şaptelea an în care motociclişti din toată ţara se adună la Motorfest Suceava,  manifestare organizată de North Gand Riders. „Ne adunăm să ne bucurăm de pasiunea comună, nu contează că nu ne cunoaştem. Dacă stăm la aceeaşi masă, suntem prieteni, fraţi, camarazi” afirmă Cristi.

Astfel încât, între 29 iunie şi 2 iulie, la Capu Câmpului, motocicliştii se vor aduna pentru a-i asculta pe cei de la Fără Zahăr, Artis Band, AC/DC Tribute, Metallica Tribute sau Aproape Unplugged, care a stins focul de tabără, ani la rândul, la crăpatul zorilor. În program, excursii pe trasee turistice, concursuri cu premii şi o paradă moto.

Activităţi caritabile

Nu vrea să se laude cu ele, îl încurc când îl rog să-mi povestească în ce s-au implicat până acum. Sunt un grup de oameni ce vor să ajute când e nevoie, o fac pentru sufletul lor, nu pentru laude şi nici pentru a impresiona. „Sărim în ajutor când e nevoie, fără să facem valuri, pur şi simplu ajutăm.” Şi-au ajutat colegul care a suferit un accident vascular cerebral, au mers la Căminul de Bătrâni din Bogdăneşti, l-au întruchipat pe Moş Crăciun: „Doi ani la rând, în 2014 şi 2015, s-a întâmplat să fie cald pe 24 decembrie şi am putut ieşi cu motocicletele. Ne-am costumat şi am ieşit pe esplanada Casei Culturii cu bomboane puse în căştile de motociclist, spre încântarea trecătorilor, mai ales a copiilor. A fost veselie mare”.

Organizatorice, nu se poate fără

Asociaţia are un comitet director, format din şapte oameni, un preşedinte – cel cu care vorbim noi aici, şi doi vicepreşedinţi – Cornel Străchinescu şi Florin Aniţei. Deciziile importante se iau la şedinţele săptămânale, iar ultima discuţie s-a purtat în jurul sumei ce urma să se strângă pentru a fi înmânată soţiei unui fost membru, decedat într-un cumplit accident de motocicletă, Alex Pintilei.

După atâta vorbărie, neapărat ceva de udat gura. Cică nu rupi de pe motociclist nici pielea, nici berea şi nu-s ei cei ce vor să spargă tiparul.

Familia lărgită

Sunt o comunitate de oameni cu vârste pornind de la 20 până la peste 60 de ani, care nu au nimic de împărţit material, deci nu există premise ca să se mintă, să se certe, să se supere. „Ne unesc libertatea, spiritul de motociclist şi multe poveşti. Unul nu rămâne nesărbătorit, ceea ce nu e întotdeauna simplu. Avem sediul nostru, avem doi-trei care se pricep la bucătărie, avem ustensilele noastre. Ultima dată s-a gătit un gulaş să te lingi pe degete şi cu câteva zile înainte o fasole cu ciolan afumat să mănânci şi să nu te mai opreşti. Suntem, înainte de toate, prieteni, ţinem la demnitate, la onoare şi la respect. Am avut între noi oameni care nu au rezonat cu ideile noastre şi au plecat, singuri sau invitaţi. Ţinem la bunul-simţ, de la asta nu facem rabat. În rest, micii au acelaşi gust şi berea este aceeaşi pentru toată lumea.” Să ştiţi asta, dacă intenţionaţi să vă alăturaţi lor.

V-aţi cununat, v-aţi botezat între voi? „Am făcut de toate, cum se face în orice familie. Suntem oameni cu personalităţi accentuate, ca urmare ne-am şi certat, ne-am şi împăcat, totul însă în limitele civismului.”

N-am uitat să întreb. Da, au şi fete între ei, dar sunt mai greu de distins, cu casca pe cap.

„Nu zbura mai repede decât îngerul tău păzitor”

Îl întreb despre motocicletele care zboară pe străzi, în zgomot asurzitor. Se schimbă la faţă. E nemulţumit că se asociază imaginea motociclistului onest cu cea a teribiliştilor vitezişti. Se îngrozeşte la ideea că le poate ieşi în faţă un copil sau o persoană oarecare. „La fel de bine le poate apărea în faţă o pisică sau un căţel şi accidentul e gata, se poate  solda cu moartea motociclistului care, în acele momente, poate avea 100 de kilometri la oră.” Teribilismul lor nu îi place şi, chiar dacă mulţi dintre ei sunt foarte buni, ştiu să conducă, faptul că aleg să facă asta prin oraş îl nemulţumeşte: „Fiecare să circule cum doreşte, nu asta e problema, doar mă supără asocierea de imagine, noi nu dorim să ieşim în evidenţă şi nici să deranjăm pe nimeni”.

Şi mai e o vorbă, între motociclişti, când vine vorba de viteză: „Nu zbura mai repede decât îngerul tău păzitor”.

Accidente

„Nimic serios. Am mai căzut, au fost zgârieturi şi julituri, doar atât, niciun os rupt, niciodată. Motociclete stricate, da, dar alea se repară, ca orice alt vehicul participant la trafic.”

Statistic, a cui e vina în accidente, a motocicliştilor sau a conducătorilor auto? „În majoritatea cazurilor, din punct de vedere legal, e vina şoferilor. Nu prea există educaţia conştientizării şi a altor parteneri de trafic, a bicicliştilor şi a motocicliştilor, a scuterelor. Nu avem format reflexul de a ne uita şi după acestea pe stradă. Deşi, parcă, de doi-trei ani se observă o schimbare în comportament a şoferilor, maşina îţi face loc pe stradă şi e extraordinar că te tratează ca pe un partener de trafic, nu ca pe cineva care te încurcă.” Băiat educat, motociclistul ridică mâna sau piciorul de pe scăriţă şi mulţumeşte când i se face loc.

E şi vina unora dintre cei aflaţi pe două roţi, admite. Merg prea repede, se avântă în trafic, nu sunt prevăzători, nu anticipează o manevră.

Iar când un motociclist are o problemă, n-ai să vezi un camarad trecând nepăsător pe lângă el, niciodată. Acesta va opri întotdeauna, chiar şi numai ca să se asigure că totul e în ordine.

Motociclistul, „un copil zbanghiu” care îşi temperează pornirile

Calcă unii prea tare, din cauza senzaţiei de libertate pe care ţi-o dă condusul motocicletei? „Da, unii calcă prea tare, tocmai am fost la înmormântarea lui Alex Pintilei, despre care soţia lui a spus că a murit făcând ce-i plăcea.” Mi se strânge inima la restul poveştii, încă o dovadă că viteza ucide.

 „Motocicleta e pentru deplasare, chiar dacă nu ai confortul maşinii, dar senzaţia care o ai pe motocicletă este de deplină libertate. Te ia beţia vitezei şi îţi asumi riscul  să păţeşti ceva, când te sui pe motocicletă. E greu de înţeles, poate, pentru cineva care nu s-a suit pe motocicletă. E un risc să te sui, dar merită. Greu e începutul. Prima dată nu se pune, dar a doua sau a treia oară dacă o faci nu te mai dai jos de pe motocicletă, te prinde, dai de gust. Te simţi liber, eşti un copil zbanghiu, dar care îşi temperează pornirile.”

În loc de concluzie

„Viaţa e scurtă. Dacă nu o putem lungi, atunci s-o facem lată!” spune Cristi Scutelnicu şi sunt convinsă că nu sunt numai vorbe.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. STIMATA DOAMNA ZIARISTA SI VECINA…ATI OMIS INTENTIONAT SA SCRIETI CA ,,CRISTI<<DE CAND E MOTOCICLIST SI-A LASAT NEVASTA CU 2 COPII.CAM TRIST MOMENTUL DAR ADEVARAT.MAJORITATEA SUNT INDIVIZI CU VIETI PERSONALE DISCUTABILE….

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: