Protopopiatul Suceava I. O zi cu har şi bucurie la Dragomirna

Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

„Când Mă voi duce, voi trimite vouă alt Mângâietor şi nu vă voi lăsa sărmani” (Ioan 16,7; 14, 16-18) La praznicul Pogorârii Duhului Sfânt s-a împlinit făgăduinţa dată de Hristos.

La Mănăstirea Dragomirna, duminică 4 iunie, Sfânta Liturghie a marelui praznic Pogorârea Duhului Sfânt a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de corul de maici „Crinii Ţarinii” al Mănăstirii Dragomirna, care au bucurat sufletele rugătorilor, Înaltpresfinţitul Pimen considerând acest cor de muzică psaltică ca fiind „darul lui Dumnezeu”.

Această mare sărbătoare a ortodoxiei, cunoscută în popor cu numele de Rusalii, este hramul bisericii mari de la Dragomirna. Mitropolitul cărturar Anastasie Crimca, prin dedicarea ctitoriei sale sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt, a făcut o mărturisire de credinţă. În jurul anului 1600, în Moldova îşi făceau din ce în ce mai des simţită prezenţa mişcările antitrinitare – pneumatomachii. Vlădica Crimca, „părintele şi rugătorul nostru”, prin sărbătoarea căreia i-a închinat biserica mare şi prin miniaturile ce împodobesc manuscrisele Şcolii de la Dragomirna, dovedeşte şi azi că a fost un mărturisitor al Sfintei Treimi.

Biserica mare nu are pisanie care să dea mărturie despre ctitori şi despre anii întemeierii. Această lacună istorică a fost complinită de informaţiile oferite de însemnarea dedicatorie pe care o face Anastasie Crimca pe primul manuscris miniat – Tetraevangheliar – creat în Şcoala de miniatură de la Dragomirna şi care se păstrează în muzeul „Mitropolit Anastasie Crimca” al mănăstirii.

Textul însemnării este sugestiv: „Acest Tetraevanghel l-a făcut şi l-a zugrăvit şi l-a ferecat şi l-a aurit smeritul Arhiepiscop Anastasie Crimcovici şi Mitropolit al Sucevei întru pomenirea sa şi a părinţilor lui Ioan Crimca şi Cristina şi l-a dat în nou zidita sa mănăstire numită Dragomirna unde este hramul Pogorârea Sfântului Duh în zilele binecinstitorului Domn Io Constantin Moghilă Voievod fiul lui Io Eremia Voievod, în anul 7118 (1609), luna sept., I”.

Ziua de Rusalii pentru Dragomirna este început iar pentru umanitate este ziua în care a fost constituită Biserica întemeiată de Hristos şi omul a fost repus pe calea sfinţeniei.

Pentru că Pogorârea Duhului Sfânt a avut loc la cincizeci de zile de la Învierea Mântuitorului, această sărbătoare este cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime. În această zi Sfântul Duh s-a pogorât în chip de limbi de foc peste cei 12 Apostoli şi peste Ucenicii Mântuitorului care se aflau împreună cu Maica Domnului în foişorul din Ierusalim.

Înaltpresfinţitul Pimen a evidenţiat în cuvântul de învăţătură darurile Duhului Sfânt pe care omul le poate dobândi printr-o viaţă curată, prin spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşanie. Rugăciunea cea mai scurtă şi cea mai roditoare – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” – îi dăruieşte credinciosului harul lui Dumnezeu, îi dă iertare de păcate şi putere să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfânt ne face să fim mai buni, mai răbdători şi cu nădejde. Păstrând harul lui Dumnezeu, viaţa este mai uşoară, totul se lucrează bine, după Dumnezeu, totul e plin de dragoste şi bucurie, iar sufletul are odihnă în Dumnezeu şi îi odihneşte pe cei din jur prin simpla prezenţă.

Duhul Sfânt luminează şi sfinţeşte viaţa omului astfel încât din fiecare om să facă un sfânt asemenea lui Hristos Cel Unul Sfânt. Duhul Sfânt dăruieşte oamenilor darul înfierii în viaţa veşnică. Duhul Sfânt se pogoară, dar nu pierde înălţimea din care se află, rămâne în Cer; se pogoară pentru a ne ridica şi pe noi acolo unde este el.

Prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt devenim mădulare ale Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al Mântuitorului Hristos, unit prin legătura dragostei, a păcii şi a sfinţeniei.

Vieţuitoarele Mănăstirii Dragomirna au stăruit în rugăciuni, având model pe Sfinţii Apostoli, şi au aşteptat încă un an de zile pentru ca să înveşmânteze iarăşi în straie de sărbătoare biserica mare. O biserica unică, grandioasă, copleşitoare, care, prin înălţime, prin arhitectura impunătoare, prin sculptura în piatră care împodobeşte turla, prin treptele care permit accesul succesiv din pridvor, pronaos, naos şi sfântul altar reprezintă, simbolic vorbind, năzuinţa omului spre deplinătate, dorinţa omului de a accede spre sfinţenie, de a trăi hramul acestei biserici când Duhul Sfânt se pogoară asupra celui credincios.

Înaltpreasfinţitul Pimen a fost întâmpinat de Maica Stareţă – Stavrofora Macrina Săuciniţanu, de preoţii mănăstirii, de maici şi de credincioşi la poarta cetăţii Dragomirnei. Ziduri puternice, cu sistem defensiv, care ne amintesc de ctitorul lor – primul domn martir al neamului nostru – Miron Barnovschi, care acum 390 de ani a pus pisania pe turnul clopotniţă, cel mai frumos şi cel mai puternic din cele cinci turnuri ce străjuiesc biserica. Împreună cu ierarhul locului au coliturghisit preoţi şi diaconi de la mănăstirile şi parohiile vechii capitale a Moldovei.

Credincioşii care au participat în Duminica Rusaliilor la Sfânta Liturghie au primit ramuri binecuvântate de tei, ramuri care simbolizează limbile ca de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt lucrător în ucenicii lui Hristos, trimişi de El să binevestească Evanghelia Sa în limbi diferite, la toate neamurile. La slujba Vecerniei Rusaliilor se rostesc şapte rugăciuni speciale de cerere a harului Duhului Sfânt peste tot creştinul care mărturiseşte: „Văzut-am Lumina cea adevărată, primit-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată nedespărţitei – Sfintei treimi închinându-ne; că Acesta ne-a mântuit pe noi”.

Pentru bucuria duhovnicească pe care credincioşii prezenţi la slujba arhierească au trăit-o, i-au mulţumit Domnului Iisus Hristos prin troparul praznicului „Pogorârea Duhului Sfânt”: „Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeu nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubito-rule de oameni, slavă Ţie!”

Fericiţi suntem noi, creştinii ortodocşi, pentru că mult ne iubeşte Domnul şi ne dă harul Duhului Sfânt şi Duhul Sfânt ne dă să vedem slava Lui. Dar pentru a păstra harul, trebuie să iubim pe tot omul şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările şi pentru toate întristările.

(Monahia MARIA MAGDALENA)

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: