Protopopiatul Suceava I

„Au doară a secat înţelepciunea ?”

„Într-adevăr, cugetele viclene depărtează de Dumnezeu, şi puterea Lui” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon, I, 3)

Întrebarea pusă de Proorocul Ieremia (IL, 8) şi consemnată în titlu, este parcă o consecinţă a cuvântului solomonic din Cartea Înţelepciunii, prin care punea concluzia asupra realităţii vremii sale, brăzdată de la un capăt la altul de viclenia care îndepărtase poporul de la îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Pe ansamblu, tabloul oferit de societatea românească, supusă vehement unui proces larg de „implementare a valorilor şi principiilor” globaliste, care colorează până la „un tuş murdar grotesc” segmentul tânăr românesc, ar trebui să aducă nu numai plânset pe ici pe colo pentru pierderea unor suflete care păstrau angelicul vârstei până la întâlnirea cu „pokemon”-ul, „balena albastră” sau apucăturile unora care au înlocuit „Crucea” – fie ca sens, fie ca simbol, cu zorzoanele multicolore ce ornamentează din belşug „falusul” şi el simbol, dar al diavolului!

Iniţial, globalismul, se manifestă brutal împotriva simbolurilor creştine şi a moralei pe care acestea o reclamă. Simbolurile acestea propun o viaţă cât de cât decentă şi măcar în limitele legii naturale, după care Dumnezeu a lăsat să se guverneze lumea, ca să ajungă la scopul zidirii sale, dar ei vor altceva, îşi construiesc cu migală alte simboluri care să îi reprezinte în raport cu cei ce le promovează, că, de, simbolurile lor trebuie să înlocuiască simbolurile noastre, pe principiul unei replici de film: „Noi suntem duşmanii naturali ai îngerilor” (FilmCafe, 30.03.2017, ora 10,00), deci trebuie să ne luptăm cu ei. Dar acelaşi lucru îl spunem şi noi, creştinii, că doar şi noi ne luptăm cu îngerii lor, doar că uneori îngerii lor se prefac în îngeri de lumină ca să ne înşele, şi drept să spun că, iată, au succes.

Păi, când apare câte unul din „breasla lor” – şi spun breaslă pentru că se organizează după toate regulile breslelor –, „ferchezuit” şi pieptănat în regiile televiziunilor de profil, dar nu numai, atunci succesul este garantat. Şi dacă mai aplică regula „psihologiei lucrătoare”, promovată de fel şi fel de „duduiţe angelice”, care mânuiesc cu dibăcie verbul, oferind cu ostentaţie „şi celălalt obraz” atunci succesul este… şi mai garantat. Vă spun eu, aplicând această metodă, mulţi vor spune: uite, creştinii nu oferă şi celălalt obraz, pe când ăştia sunt mai iertători. Deh, ce să spun, şi diavolul devine foarte iertător când este vorba de păcat, dar dacă stau mai bine şi gândesc, scopul acestui „iertător” este ca să promoveze păcatul, pe când Dumnezeu vrea ca prin iertare să se şteargă păcatul! Este o mare diferenţă între scopuri, nu-i aşa?

Au doară a secat înţelepciunea? Că numai în aceste condiţii iertarea diavolului poate fi confundată cu iertarea dată de Dumnezeu. Vedem că iertarea diavolească este un vicleşug, or „Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon I, 5), aşa că un creştin numai când vede vicleşugul nu mai întoarce şi celălalt obraz, ceea ce este cu totul altceva în contextul ofertei de azi. Să precizăm: iertarea dată de un creştin împlineşte porunca lui Dumnezeu de a coborî înţelepciunea din minte în inimă, astfel că iertarea devine reală, pe când întoarcerea celuilalt obraz – ca propunere diavolească, este doar o judecată raţională pentru a atinge un anume scop, numai că nu are nicio legătură cu inima, se opreşte doar la stadiul de judecată, fără a aduce după sine ceva pozitiv. Asta e, legătura dintre cap şi inimă lipseşte, aşa cum se poate vedea în imaginea alăturată!

Se pune întrebarea: acest tip de înţelepciune este cel adevărat? Da de unde! N-are legătură nici pe departe cu binele comun pe care-l vrea Dumnezeu în viaţa oamenilor, deci nu este un duh iubitor. De aceea trebuie să ştim cu claritate că „înţelepciunea este duh iubitor de oameni şi nu lasă nepedepsit pe cel care huleşte prin vorbele sale, căci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără greş inimile şi aude toate cuvintele” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon I, 6), aşa că, fiţi convinşi, El nu poate fi înşelat, poate fi înşelat unul sau altul, de regulă politicieni care să le reprezinte interesele, dar nu pot fi înşelaţi adevăraţii creştini, cărora le răsună în urechi cuvântul Scripturii: „Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon I, 11).

Dar nici ei nu se lasă, o ţin langa cu „drepturi şi libertăţi”, o reclamă ca vină a majoritarilor că nu-şi pot îndeplini scopul şi, iată, socotindu-se drepţi, zic că sunt vânaţi şi se folosesc chiar de Scriptură când fac acuzaţii şi ne arată cu degetul: „Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon II, 12), însă aici aplică regula „înţelesului sucit” de care vorbeşte Solomon, aşa că Înţeleptul ne atrage atenţia spunând: „Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia” (Pildele lui Solomon, IV, 24), la care adaugă sfat cu lacrimi de durere şi Proorocul: „Au doară a secat înţelepciunea lor? Fugiţi, întorcând spatele! Ascundeţi-vă în peşteri, locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire peste Isav, la vremea pedepsirii lui” (Ieremia IL, 8). Mă rog, înlocuiţi Dedanul cu Bucureştiul şi neamul lui Isav cu neamul românilor, ca să avem tabloul complet şi actualizat!

În zilele premergătoare Săptămânii pătimirilor Domnului, s-au perindat pe la televiziuni tot felul de „minţi înfierbântate,” unele cu statut de parlamentari, altele cu statut de foşti parlamentari sau psihologi scăpătaţi, vorbindu-ne despre cât de bine este ca să „locuiască împreună lumina cu întunericul”, curatul cu murdarul, păcatul cu dreptatea lui Dumnezeu şi îngerii buni cu cei răi, astfel ca să se realizeze „societatea multilateral dezvoltată, bazată pe principii etice şi sociale”, aşa cum clamează neobosit susţinătorii acestui curent. Dar, fraţilor, curentul lor „curentează”, înfierbântarea lor opăreşte sufletele nevinovate şi în orbecăiala pe care o propun, aceste suflete se pierd în căutarea balenei albastre!

Uitaţi-vă bine la chipul acestei fetiţe, a acestui înger în trup, citiţi şi cuvântul profetic însoţitor şi apoi puneţi-vă în situaţia de a hotărî unde să se aşeze, cărui înger să-i slujească pentru a ajunge la Dumnezeu, Cel care a dăruit-o familiei spre bucurie şi creştere! Uitaţi-vă şi apoi spuneţi dacă se pot amesteca realităţi de tipul moral-imoral, lumină-întuneric, voia lui Dumnezeu-voia diavolului, ca apoi în final să hotărâţi dacă acceptaţi ca haina curată a moralei creştine cu care suntem îmbrăcaţi poate fi murdărită de apucăturile urâciunii pustiirii!

După ce faceţi acest exerciţiu de înţelepciune raportată la înţelepciunea lui Dumnezeu, atunci citiţi ce spune Proorocul: „Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul (Ieremia XVII, 7). Când rezultatul acestui exerciţiu va fi conturat, mai citiţi încă un cuvânt şi veţi vedea că, dacă alegerea vă aşază între „oile chemate să stea de-a dreapta lui Dumnezeu”, vi se deschide şi uşa înţelegerii a ceea ce El vrea de la noi, aşa că reţineţi: „Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru ea va fi în curând fără de grijă” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon VI, 15).

Desăvârşirea minţii prin înţelepciune este o „floare a darurilor”, care înfloreşte doar în ecoul cuvintelor Mântuitorului: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei XVI, 24), iar aceasta o spune atât pentru noi, creştinii, cât şi pentru ei, adică pentru cei care socotesc că Scriptura – ateii împreună cu Cernea şi ai lui – este doar un basm precum cele scrise de Ispirescu, Creangă sau Fraţii Grimm. Sf. Apostol Pavel face distincţie clară între astfel de idei, el separă înţelepciunea omenească, care, precum se vede, poate duce la rătăcirea ce naşte monştri, de înţelepciunea ca lucrare dumnezeiască, zicând: „Noi propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră” (I Cor. II, 7). Dar până când stă ascunsă înţelepciunea lui Dumnezeu? Păi, stă ascunsă până când omul devine credincios, până când omul acceptă să vieţuiască cu statut de „chip al lui Dumnezeu”, până când înţelege că însăşi legea naturală care guvernează toată zidirea ne porunceşte să nu interferăm cu alte specii, dar mai cu seamă să nu săvârşim fapte pe care nici păgânii nu le săvârşesc. Cu alte cuvinte, „când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii”, aceştia refuză legea, deoarece „îşi sunt loruşi lege” (Romani II, 14), dând de ceasul morţii ca să treacă prin Parlament!

La o concluzie a ajuns şi Înţeleptul, care zice: „Într-adevăr, cugetele viclene depărtează de Dumnezeu şi puterea Lui” (Cartea Înţelepciunii lui Solomon, I, 3), dar, dacă o asociez cu înţelepciunea grecilor, încep să cad serios pe gânduri. Pentru noi, cei mai trecuţi cu vârsta, este binecunoscut anticul Esop, dar m-a cam luat cu furnicături când i-am citit maxima: „Pe hoţii mărunţi îi trimitem la spânzurătoare, iar pe cei mai mari îi alegem în funcţii publice!”. Vedeţi cum cugetele viclene ne „creionează” drumul către nicăieri în dauna drumului către Dumnezeu? N-au ei treabă cu ce vrea Poporul, ei au treabă cu punerea mâinii pe putere, ca să ne poată impune prin lege cele fără de lege.

Am început să scriu aceste rânduri după ce am văzut o emisiune interactivă transmisă pe un post de televiziune în preajma lui 1 aprilie, care avea ca temă „opinia poporului privind familia şi iniţiativa de modificare a textului constituţional”, la care musai trebuia să fie implicate „părţile,” adică el încerca să ne convingă de faptul că este echidistant, dar avea preopinenţi doi susţinători LGBT şi doar un susţinător al familiei creştine, pe nume Costel. Jos cu pălăria pentru Costel! A fost genial când a spus: „Măi Remus, măi P. (psiholog LGBT), eu cresc vaci, dar n-am văzut ca acestea să se împreuneze una cu alta! Oare sunt mai cuminţi ca noi? Voi nu înţelegeţi că ceva este lipsit de logică în demersurile voastre?”. La care moderatorul, ca un adevărat „echidistant”, zice: „Stai Costele, că şi aceştia au drepturile lor!”. Atât au aşteptat vajnicii LGBT, că au început cu „principiile şi valorile europene…”. Dar Costel, deodată ridică mâinile în sus şi zice: „Măi, omule, dar eu credeam că tu sprijini familia şi ziceam că nu sunt singur ca să susţin ceea ce este lăsat de Dumnezeu ca normalitate, şi tu mă faultezi?”.

Am rămas cu o amărăciune evidentă şi mi-am zis că se va termina acest atac la morala creştină, dar m-am înşelat. Eu credeam că era un fel de glumă de 1 aprilie şi când colo, în 3 aprilie, acelaşi moderator mai trăsneşte o „emisiune interactivă”, tot cu aceeaşi temă, şi, culmea, aceleaşi „forţe”, adică Costel – pe de o parte şi P. cu un alt susţinător, pe de altă parte. Atunci m-am convins că moderatorul nu-şi terminase „lucrarea interactivă de a implementa” moravuri noi şi, cred eu, aducătoare de ceva câştig pentru postul de televiziune, că nimic nu-i pe gratis. Şi acum Costel a fost genial lansând o întrebare: „Măi oameni buni, să spunem că voi vă veţi dubla numărul, că veţi fi mai mulţi ca cei care susţin familia tradiţională, spuneţi voi, cum va evolua atunci neamul ăsta, va mai fi cine să mai facă şi copii, că voi nu puteţi?”.

M-am convins că moderatorul ne-a înşelat aşteptările şi că ceea ce a făcut cu emisiunea sa interactivă pe această temă a fost doar o capcană prin care să sprijine iniţiativele gay, aşa că mă întorc către voi şi zic în încheiere:

De voi, dragilor, depinde dacă veţi cădea în capcana „întoarcerii celuilalt obraz”, la care aceia au apelat, spre a deveni angelici, şi tot de voi depinde ca să daţi un răspuns vrednic de istoria acestui Popor la întrebarea pusă de Costel, căreia preopinenţii n-au putut să răspundă: va mai fi cine să mai facă copii dacă ne va dovedi homosexualitatea? O să-mi spuneţi, probabil, că am zăbovit prea mult asupra acestei teme, dar ce să fac dacă vine tăvălugul european peste neamul nostru „ca să ne bage minţile în cap”. Şi, dacă mai adaug că unii parlamentari îşi arată homosexualitatea abia după ce câştigă locul în urma scrutinului de alegeri, fără a menţiona acest lucru în campania electorală, atunci voi fi mai bine înţeles.

Răspunsul vă aparţine! (Pr. I. FILON)

Print Friendly

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: