Ce luăm cu noi?

Trebuie neapărat să reţinem ca remarcabilă afirmaţia Mădălinei-Elena Toma, şefa de promoţie a Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Almei Mater sucevene, care, într-un interviu apărut în ziarul acesta, afirma: „Împlinirea personală cântăreşte mai mult decât un spor la salariu”. Pe prima pagină titlul acesta stă alături de un altul, cu care pare să se aşeze în opoziţie: „Finanţiştii, în grevă. Stăm în stradă să vedem cine pierde mai mult, noi sau statul?”.

Afirmaţia Mădălinei este, dacă ar fi împărtăşită de mai mulţi, tot mai mulţi din generaţia sa, una dătătoare de speranţă: nu mă pregătesc pentru viitor doar să-mi fie bine din punct de vedere material. Iată că pot trăi, pentru profesia şi vârsta mea, şi într-un apartament de bloc, nu neapărat într-o vilă de fiţe, pe care, acuzat pentru corupţie, ar fi trebuit în principiu să o am: ce puteam face altceva cu banii jefuiţi… nu ştiu de unde? Nu cred că voi dori să-mi recuperez telefonul confiscat de DNA, o dată pentru că e un obiect blestemat ca necurat de chiar acuzatorii mei, dar mai ales pentru că trecerea timpului l-a devalorizat iremediabil.

Ca şi iluzia de bunăstare creată de sporul de salariu, dacă la final sufletul tău nu ia cu el, în numele pe care îl laşi posterităţii, nici vila, nici bunăstarea, nici satisfacţia că ai avut mai mult decât alţii…

Despre ce vorbeşte ăsta? vor spune cei mai mulţi. Despre moda din ce în ce mai groasă de a ne preţălui, pentru ce altceva decât pentru a ne vinde în final? De a ne vinde cât mai scump şi fără negociere, ci neapărat la nivelul pe care, cu de la noi efort şi putere, l-am stabilit.

Este, probabil, aceasta o reacţie normală faţă de un stat jupuitor, care are şi nu dă, care are şi nu răsplăteşte după dorinţă (recunoaşteţi aici urmele unui principiu al societăţii pe care tocmai am desfiinţat-o?…). A apărut astfel o clasă de lefegii din ce în ce mai răspicaţi în cereri, în a forţa mâna statului. Stat care asta a creat, asta are. Şi-a tot sporit armata sa, care pare însă să pregătească un război chiar cu cei care încă mai consideră statul „al nostru”. Cu noi, cetăţenii, adică. Este însă deja în bună măsură „al lor” şi, când pe noi ne vor fi înfrânt, urmează chiar Statul.

Iar după aceea?…

Print Friendly

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: