„Zilele Teatrului Matei Vişniec”

 Ieri a început oficial ediţia I a festivalului „Zilele Teatrului Matei Vişniec”. În conferinţa de presă s-a vorbit despre importanţa teatrului în comunitate şi în dinamica societăţii. Reprezentanţi ai autorităţilor locale – Ion Lungu, Angela Zarojanu –, ai Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale – Erwin Simsensohn, ai conducerii teatrului sucevean – Carmen Veronica Steiciuc şi două personalităţi marcante ale culturii universale – Matei Vişniec şi Alexander Hausvater – au vorbit despre „Zilele Teatrului Matei Vişniec” şi au pus în discuţie proiecte viitoare, de mare importanţă pentru dezvoltarea vieţii culturale locale şi naţionale.

Matei Vişniec, iniţiatorul festivalului „Zilele Matei Vişniec” (ediţiile 2013-2016), a vorbit despre ediţia I a „Zilelor Teatrului Matei Vişniec” ca fiind o continuare firească, o asumare a responsabilităţii din partea teatrului sucevean. A vorbit despre pasiune, pasiune fără de care nu se pot realiza lucruri măreţe, despre bucuria de a fi înconjurat de oameni pasionaţi cum e Alexander Hausvater „din care explodează pasiunea”, despre Carmen Veronica Steiciuc, „în care pasiunea se manifestă altfel”, despre pasiunea primarului Ion Lungu şi a altora care au făcut posibilă înfiinţarea teatrului la Suceava.

„Nu uităm niciodată un primar care a înfiinţat un teatru”

În România în care se închid teatrele, la Suceava s-a înfiinţat unul nou. Regizorul Alexander Hausvater l-a felicitat pe Ion Lungu pentru înfiinţarea teatrului de la Suceava: „Felicit pe dl primar care nu înţelege încă la ce s-a înhămat, dar îi spun: tot ce se întâmplă aici e pe plan naţional, uităm foarte repede ce primari au fost după ce ies din funcţie, nu uităm niciodată un primar care a înfiinţat un teatru. El rămâne în memoria noastră, în istorie”. Dar i-a atras atenţia ca sunt probleme la sistemul de sunet, la lumini şi alte lucruri care lipsesc din acest teatru, a accentuat responsabilitatea sa ca primar, comparând înfiinţarea teatrului cu naşterea unui copil care trebuie crescut, care trebuie ajutat să se dezvolte, care are nevoie de o clădire nouă. „În 4, 5 ani vreau să văd o clădire a teatrului. Teatrul e locuit de un cinematograf. Teatrul e lumină – într-o ţară în care închide teatrul, la Suceava se naşte un teatru. Teatrul vă reflectă, teatrul reflectă oraşul, reprezintă totalitatea populaţiei, nu un spectacol bun sau rău, un proces creativ şi energetic”.

„Sensul plecării”

Matei Vişniec a vorbit şi despre plecare şi sensul plecării, despre bucuria pe care a resimţit-o în Sinagoga de la Rădăuţi, care, duminică la prânz, în ciuda vremii ploioase, s-a umplut de oameni care au venit să vadă teatru, despre importanţa teatrului într-o lume a tehnologiei şi a ecranelor.

„Am două identităţi; de când am plecat din România, mi s-a schimbat punctul de vedere a ceea ce numesc eu sensul plecării. Când plecam în 1987 din România, plecam definitiv, pentru că sensul plecării era fuga de un regim, de o ţară care devenea o puşcărie, care devenea un fel de Coree de Nord unde cuplul prezidenţial îşi pregătea feciorul pentru preluarea puterii. După căderea comunismului, sensul plecării s-a modificat la mine, în sensul că am simţit de fapt că rădăcinile sunt cu mine şi că aici în România există un potenţial extraordinar, mai ales în regiunea asta în care m-am născut. Prin Rădăuţi trece o cale ferată care este axa de simetrie a universului. Toată lumea de pe planetă, care-şi dă seama că trebuie recunoscut adevărul, acum recunoaşte că axa de simetrie a universului trece prin Rădăuţi, pentru că eu sunt născut acolo. Fiecare are calea lui ferată, axa lui de simetrie, or axa asta de simetrie mă atrage înapoi. Şi acum mă atrage cu experienţa pe care am avut-o. Ce mă atrage cel mai mult la această regiune este frumuseţea ei extraordinară, complexitatea ei, spiritul ei multicultural, diversitatea ei, această multiplicitate de culturi, de sensibilităţi este una europeană. Eu sunt, am fost al Europei înainte să se construiască Europa.”

“Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare”

Regizorul Alexader Hausvater a spus despre spectacolul “Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare” că „e un exemplu de teatralitate complexă şi mixtă a teatrului modern. E făcut de un grup de tineri nepregătiţi pentru acest spectacol, entuziasmaţi. Chiar dacă nu aveau modalităţile încă să ajungă la cerinţele acestui spectacol, s-au dedicat total şi cred că va fi o bază pentru evoluţie. Spectacolul l-aş arăta la Paris, la Londra, la New York, deoarece e un spectacol care trebuie să ne dea impresia generală că teatrul ne oferă o existenţă pe care nu o vedem în realitate, e o întâlnire cu oameni pe care nu i-am întâlnit, cu locuri, cu timpuri. (…) Spectacolul arată clar că poate fi un teatru model, iar ramificaţiile sunt globale”.

Matei Vişniec i-a mulţumit lui Alexader Hausvater pentru că le-a fost profesor actorilor teatrului sucevean: „I-ai învăţat, i-ai renăscut, i-ai rebotezat, i-ai repus în mişcare şi sper că vor fi şi alţii după trecerea ta pe aici”.

Săptămâna asta e teatru, teatru cu intrare liberă, teatru pe care să-l trăiţi şi care să vă transforme.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI