Buchiseli. Acorduri fine

 Nefiind vorba, în rândurile de mai jos, despre acorduri muzicale supuse rigorilor şi exigenţelor de performanţă ale armoniei şi datorate măiestriei compozitorului sau interpretului, fineţea vizată în titlu se referă, de fapt, la dificultatea de a asigura corectitudinea în unele formulări care presupun acordul, în structurile exprimând posesia, al elementului al / a (numit de vechea Gramatică a Academiei articol posesiv sau genitival) cu numele care desemnează obiectul posedat (şi nu, după cum preciza acelaşi tratat academic din 1963, „cu substantivul sau cu pronumele în genitiv ori cu adjectivul posesiv care îl precedă”).

Ca să nu complicăm inutil lucrurile şi să ieşim din încâlceala de termeni şi reguli, preferabilă este poate abordarea imediată a unui caz concret. Nu înainte de a aminti tendinţa (considerată deocamdată greşită) de a reduce formele al, a, ai, ale la un invariabil a (opţiune destul de veche, mai evidentă în graiurile moldoveneşti, dar şi la unii scriitori din secolul al XIX-lea).

Iată două citate (dintr-un interviu – evz.ro, 27 februarie 2017), unde regula acordului este aplicată greşit; mai exact, invers decât prevede norma:

  • „încălcarea dreptului la libertate a acestor cetăţeni”;
  • „ceea ce afectează implicit şi modul de judecare al unui dosar”.

În prima secvenţă, este vorba de dreptul unor cetăţeni la libertate, în locul lui a fiind necesar al pentru a se face acordul cu forma masculină de singular a neutrului drept. Persoana care dă răspunsuri în interviu (sau ziaristul care le-a consemnat) a crezut însă de cuviinţă să ignore logica şi să facă acordul cu termenul cel mai apropiat, libertate, deşi acesta este doar determinantul celui din faţa sa.

În cel de al doilea caz, apreciind, probabil, că modul de judecare ar reprezenta o sintagmă „sudată”, a procedat exact invers, făcând acordul cu modul, deşi, logic, judecarea este a dosarului şi modul, al judecării. Aşadar, corect – „modul de judecare a unui dosar”.

Fără îndoială că este mult mai uşor să recurgi la asemenea analize, care conduc la corectitudine, atunci când elaborezi un text, oralitatea nepermiţând răgazul pentru astfel de buchiseli. Salvatoare ar putea fi numai stăpânirea tuturor normelor de construcţie a enunţurilor la nivelul unor automatisme dobândite în mod excepţional. Cei care suntem departe de respectivele performanţe vom privi abaterile de acest gen cu înţelegere şi cu îngăduinţa celor care, la rându-ne, ne ştim supuşi greşelii.

Totuşi, atunci când ne aflăm în faţa unor erori grosolane de acord, nu e bine să le trecem cu vederea; în situaţia în care apar în texte publicistice, ele atestă neglijenţa ori chiar pun sub semnul întrebării pregătirea pretinşilor oameni de presă. Iată, în final, un caz de greşeală flagrantă: „vacantarea postului de director al unei instituţii ale statului” (cotidianul.ro, 28 februarie 2017). Aici se vede…de la o poştă că autorul textului nu şi-a dat seama că instituţii nu este un plural, ci genitivul singular al substantivului respectiv. Corect: „al unei importante instituţii a statului”.

I.NEDELEA

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: