Un punct de vedere

Am fost mai buni?

Au trecut şi sărbătorile pascale… Pe toate posturile TV se dau cazuri (mii de cazuri) de oameni care au cam sărit calul în privinţa mâncării şi a băuturii. Se transmit secvenţe de la petreceri pantagruelice şi câte şi mai câte.

Dar să dăm un pic timpul înapoi…

În vinerea de dinaintea Paştelui am fost în Suceava cu niscaiva treburi. Iată, pe scurt, câteva aspecte observate.

Trecând prin Piaţa Mică, în forfota matinală, am observat o fetiţă cam de 8-9 ani, care avea de vânzare câteva bucheţele de flori. Lumea trecea grăbită cu sacoşele doldora de produse alimentare, nimeni nu se oprea în faţa ei!

În faţa Mănăstirii „Sfântul Ioan”, mai multe persoane cerşeau. „Daţi-mi măcar 50 de bani” ziceau unii, alţii pur şi simplu întindeau mâna…

Lumea intra şi ieşea grăbită în şi din mănăstire.

La intrarea în parcul central, dinspre Biblioteca „I.G. Sbiera”, pe o bancă, stătea un băiat, îmbrăcat modest, dar curat, având trei bucheţele de flori în braţe. Lumea trecea impasibilă spre căsuţele de lângă Casa de Cultură. Acolo erau cozi uriaşe la produsele din carne şi era un miros îmbietor…

La magazinele de cartier, super şi hipermarketuri, clienţii cumpărau în draci!

În Piaţa Mare, puhoi de cumpărători.

Dar cea care m-a impresionat până la lacrimi a fost o bătrânică nonagenară (după părerea mea) care stătea aşezată şi sprijinită de zidul Pieţei Mari, cu faţa la parcarea de autoturisme. Ce avea lângă ea? Pe o batistă avea o jumătate de duzină de ouă! Era disperarea în persoană!

Fac o propunere mai-marilor oraşului Suceava (fapt ce ar trebui extins la nivel de ţară): din miile de euroi pe care le dau cântăreţilor sau artificierilor, din miile de euroi daţi pentru organizarea unor mari petreceri, să rezerve nişte bani pentru cei pe care i-am descris.

Un grup de tineri să meargă prin oraş şi să cumpere toate florile pe care le vând nişte amărâţi, să cumpere produsele alimentare ale unor persoane în vârstă. Produsele ar fi predate apoi unor centre pentru copii şi vârstnici. Ce ziceţi?

Ar mai fi multe de spus, dar mă ascultă cineva?

KOLEA KURELIUK

P.S. Sunt sigur că unii vor „susura”: măi, Kolea, dar tu ai făcut ceva bun în acea zi de vineri? Puteţi fi siguri că da! Dar nu-i cazul să mă laud.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: