Protopopiatul Suceava I

Alege viaţa… ca să trăieşti (II)

– în drum spre Săptămâna Mare –

„Nu vă îngrijiţi de diavol. Mişcaţi-vă către Dumnezeu. Deschideţi-vă mâinile şi aruncaţi-vă în braţele lui Hristos, că atunci El va trăi înlăuntrul vostru!” (Părintele Porfirie, n. 02.12.1906 †02.12.1991 – Athos)

Supunând cuvântul Părintelui Porfirie rigorilor Cuvântului Dumnezeiesc, am spune că el nu a făcut altceva decât să ne atragă atenţia asupra precizării Mântuitorului din Evanghelie: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona!” (Matei VI, 24) Porunca Părintelui: „Nu vă îngrijiţi de diavol” a cuprins nu numai preocuparea societăţii din zilele noastre, ci a cuprins apucăturile personale ale fiecărui individ în parte, care pun preţ pe poftele, ambiţiile şi falsele libertăţi pe care şi le argumentează socotindu-le drept „valori,” care sunt „de la diavol, de la lume şi de la trup”, ca şi cum ar fi scopul final al vieţii.

Scriam cu vreo lună în urmă despre o poruncă a lui Dumnezeu: „Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi”, ceea ce nu-i altceva decât tot o poruncă a Părintelui athonit amintit, cu care am deschis gândurile ce voiesc a le pune pe hârtie astăzi: „Mişcaţi-vă către Dumnezeu. Deschideţi-vă mâinile şi aruncaţi-vă în braţele lui Hristos, că atunci El va trăi înlăuntrul vostru.” Când poţi pune în practică ceea ce vrea Dumnezeu de la noi şi ceea ce porunceşte Părintele, dacă nu în urcuşul duhovnicesc al Postului Mare? Când trebuie să deschizi urechile şi braţele pentru a-L auzi şi cuprinde pe Mântuitorul, dacă nu acum când suntem aproape de Săptămâna Pătimirilor?

Şi, în fine, când „trebuie să nu vă îngrijiţi de diavol”, refuzând mecanismul de subjugare îmbrăcat în „roz-bombonul libertăţii de exprimare” ca parte a ispititoarelor „drepturi ale omului”, care cresc în mărul atât de apetisant sădit în raiul promis de Europa, în care s-au urcat şerpeşte ispititorii galonaţi, cu zâmbetul angelic al îngerului de lumină, dacă nu acum când avem nevoie să apărăm morala Familiei şi Neamului?

Uneori, în încercarea de a apăra Familia şi Neamul, vom călca pe spinii puşi în drum de vrăjmaşi ca să ne descurajeze. Se poate întâmpla chiar ca binecunoscutul episod trăit de Sf. Grigorie, când a pus pentru prima dată piciorul pe pământul Constantinopolului, ducându-se să apere Ortodoxia, să se repete şi cu noi. „Am fost lovit cu pietre de prieteni” spunea el (Jean Bernardi, „Grigorie din Nazianz – Teologul şi epoca sa”, Editura „Deisis” – Sibiu, traducere pentru versiunea română 1995, pag. 379), sau poate nouă ni se pregătesc alte piedici, adică nu vor fi pietre, dar vor fi jigniri de genul: dobitoci, proşti, retrograzi şi needucaţi, care au menirea de a aduce oprobiul „societăţii multilateral dezvoltate şi culte”, iar vina va cădea, ca şi în vremea marxism-comunismului, asupra Bisericii.

Într-un articol, pr. Constantin Sturzu făcea următoarea precizare: Sunt nenumărate situaţiile în care, de-a lungul unei zile, omul este tentat (eu aş zice chiar că este sfătuit şi prin legislaţie obligat) să trăiască o altă viaţă decât cea proprie (adică cea după legea firii), încât, problema nu este dacă să renunţăm sau nu la noi înşine, ci mai degrabă, pentru cine sau pentru ce vom face acest lucru ineluctabil?”. O vom face pentru „drepturile omului”, pentru „societatea multilateral dezvoltată” sau pentru ca să scăpăm de acuzaţiile că suntem proşti şi dobitoci, cum ni se aruncă în faţă?

Dacă alegerea este făcută după voia Domnului, „ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi”, dacă „ne vom mişca către Dumnezeu şi vom deschide braţele ca să-L primim pe Mântuitorul”, atunci acuzaţiile lor nu ne vor atinge cu nimic, dar dacă nu se vor mulţumi cu acuzaţiile şi vor forţa legea ca să ne supună voia, atunci trebuie, creştini fiind, „să învăţăm a muri” pentru Credinţa şi Neamul nostru, pentru că numai aşa vom ajunge la „viaţa cea adevărată, care este Hristos”, aceasta fiind o alegere apostolică: „Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El.” (Romani V, 15)

Ceea ce a spus Sf. Pavel a fost simplificat de un personaj într-un film aşa: „E mai important să rămâi om decât să rămâi în viaţă”, ceea ce însemnează că moartea ca mărturisitor al lui Hristos echivalează cu faptul că rămâi om. Altminteri, degeaba rămâi în viaţă dacă „raiul” cu care eşti ademenit va avea în fiecare moment câte unul cu chipul şarpelui care să te îndepărteze de Hristos. Ce frumos a spus maestrul Gheorghe Zamfir: „Românul ar trebui să meargă la Biserică aşa cum merge la muncă!” (Realitatea TV, 27.12.2015, ora 19,30). Este prea mult? Atunci luaţi aminte la ce-a spus Sf. Atanasie al Alexandriei: „Faceţi precum Dumnezeu, deveniţi oameni”, iar eu adaug, deveniţi oameni din nou, pentru că am cam luat-o pe arătură privind „făcăturile” de la televizor şi „am uitat să vedem diferenţa dintre oi şi boi.” Şi asta tot de la televizor am luat-o!

Acum supun atenţiei o întâmplare din vremea lui Alexandru Macedon: „Se spune că a venit la el un ostaş şi împăratul, pe când era cu capul sprijinit pe mâini, l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Alexandru, a răspuns acela. Şi împăratul, după ce şi-a ridicat capul, i-a spus:

– Te cheamă ca şi pe mine, numai că ori îţi schimbi numele ori îţi schimbi purtarea!”

Tot aşa se pune problema şi în zilele noastre. Ne întreabă Împăratul Hristos: Cum te cheamă? Şi noi, fără a clipi, spunem: Creştini! Iar Domnul, măcar la nivelul înţelepciunii lui Alexandru Macedon, ne va spune: Atunci, ori vă schimbaţi numele, ori vă schimbaţi purtarea! Cu această precizare fiecare dintre noi am început urcuşul Marelui Post spre Înviere. Ce vom spune Domnului când ne va întâmpina după Înviere cu cuvântul: „Bucuraţi-vă?” Păi, unii vor spune că şi-au schimbat numele după pornirile firii lor marcate de „drepturile omului” şi nonconformismul neomarxist comunist, iar alţii vor spune că şi-au schimbat purtarea după ce s-au spovedit şi s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Lui spre viaţă veşnică. În felul acesta suntem puşi în faţa alegerii la care a fost pus de Dumnezeu şi Isus, fiul lui Sirah, când i-a zis: „Pus-am înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da.” (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah XV, 16-17)

Se pune întrebarea: Astăzi, unde întindem mâinile? Nu cumva se deschid spre un dumnezeu străin? Ce mai întreb şi eu, parcă nu s-ar vedea că dumnezeul la care aleargă lumea într-o goană nebună este cel alungat dintre îngerii cerului, pentru că s-a îmbrăcat în haina mândriei. Era cel mai aproape de Dumnezeu, dar el a vrut să fie deasupra Lui. Era înger de lumină şi a devenit ca tăciunele de negru. Oare i-o fi spus Dumnezeu şi lui ca şi lui Isus Navi: „Pus-am înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta?” Cu siguranţă, dar el a ales, ca şi cei mai mulţi dintre oamenii de azi, să se împotrivească lui Dumnezeu, crezând că au dreptul să săvârşească păcatul. Nu au dreptul ci doar libertatea, pentru că păcatul nu este un drept, ci doar o manifestare a voii libere în a făptui binele sau răul. De aceea Dumnezeu a spus: „Pus-am înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da”, aşa încât plăcerea nu este un drept, ci o alegere.

Când alegerea noastră murdăreşte numele Domnului, adică numele de creştin, atunci ni se cere să ne schimbăm ori purtarea, ori numele, pentru că lumina nu-i compatibilă cu întunericul. Noi mergem acum spre marea Sărbătoare a Luminii, cunoscută în popor cu numele de Sfintele Paşti, adică spre Înviere, iar drumul care duce acolo trece prin Pătimirile Domnului pe care trebuie să ni le asumăm liber şi conştient.

Întoarceţi-vă cu mintea la Duminica a treia, numită şi Duminica Sfintei Cruci şi veţi auzi din nou glasul Mântuitorului: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei XVI, 24), adică să pătimească pentru credinţă ca şi El. Ce va fi după aceea, nici nu putem cuprinde cu gândul, dar putem să cunoaştem ce binecuvântare vom primi chiar din cererile pe care Mântuitorul le-a făcut către Dumnezeu Tatăl, pe când se ruga în grădina Ghetsimani, zicând: „Mă rog… şi pentru cei ce vor crede în Mine… Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una… Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime…” (Ioan XVII, 20-23)

Ce finalitate! Ce răsplată şi cu câtă iubire ne cuprinde Dumnezeu în braţele Sale! Cum să alegi altă cale, şi mai ales pentru ce să alegi altă cale, când ştim că cel care a ales altceva a căzut din dragostea lui Dumnezeu, adică din cer? Iată de ce ne îngrijorează până la suferinţă alegerea unui drum greşit în viaţă. Iată de ce nu putem accepta vrerea unora de a strica legea firii cu apucături murdare îmbrăcate în haina perfidă a „drepturilor omului” sau în sintagma „principii şi valori.” Ce principii? Care valori?

A dat Bunul Dumnezeu ca să ne scape de unii care „făceau legi” pe această temă pentru că erau în Parlament. Nu mai sunt acolo, dar a rămas „produsul minţii lor” ca să-şi urmeze calea, şi am fost cu adevărat surprins când am văzut cum, „în înţelepciunea ei”, Comisia de resort a dat aviz favorabil pentru ceea ce ei numesc „parteneriat civil”, aşa că am zis cu năduf: Ei, de acum „va creşte şi mai mult Poporul Român cu fiii pe care-i vor aduce pe lume aceşti parteneri.”

Închei aşa cum am început, cu porunca Părintelui Porfirie: „Mişcaţi-vă către Dumnezeu. Deschideţi-vă mâinile şi aruncaţi-vă în braţele lui Hristos, că atunci El va trăi înlăuntrul vostru”, că numai aşa Poporul Român cel drept-credincios va putea întâmpina şi anul acesta Marele Praznic al Sfintei Învieri, aşa cum a făcut de două mii de ani. Nu vă împiedicaţi tocmai acum, pentru că unii „scăpătaţi” o vor!

Pr. I. FILON

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: