România lor şi România străzii

Despre două Românii se vorbeşte de mult, dar primul care descrie fenomenul şi-i stabileşte coordonatele socio-politice, din păcate doar pro domo, este Adrian Năstase, fost prim-ministru al României („Cele Două Românii”, 2014, 854 pag.)! Numai că, după apariţia tomului uriaş, n-am observat o emulaţie grozavă a comentatorilor, nici a analiştilor, necum a specialiştilor, aşa că nu e cazul să discut justeţea punctelor de vedere, nici importanţa acestuia pentru ştiinţa românească.

În schimb, voi păşi pe calea deschisă de autor. Cele două Românii sunt în concepţia sa: 1. „o Românie a votului” şi 2. „o România a străzii”. Şi asta deoarece explică o serie de decizii politice ale partidului moşit împreună cu Ion Iliescu, PSD, fost PDSR, FSN. Ne referim la organizarea unor contramanifestaţii în faţa Palatului Cotroceni şi în unele capitale de judeţ pentru a demonstra că susţinătorii Guvernului Grindeanu şi ai lui Liviu Dragnea sunt la fel de mulţi şi de determinaţi ca „tinerii frumoşi şi liberi” care manifestează de peste o lună cerând demisia guvernului.

Să nu cumva să credeţi că voi pune faţă în faţă cele două categorii de cetăţeni spre a-i batjocori pe unii prin ochii celorlalţi, aşa cum fac destui colegi din presă. Cu sau fără dinţi, cu studii şi specializări specifice societăţii informaţionale ori nu, vârstnici sau tineri, cu toţii sunt cetăţenii unei singure Românii, iar votul fiecăruia dintre ei este egal cu al oricărui alt cetăţean.

Fireşte, sunt diferenţe pe care nu le putem da deoparte, ele constituind subiecte pentru sociologi şi scriitori, dar în rândurile de faţă ne interesează altceva. Componenta umană a celor două grupuri e aceeaşi: şi unii şi alţii vrem „o ţară ca afară”, o ţară în care domneşte statul de drept, în care hoţia, ca pretutindeni, e excepţia, nu regula, în care aleşii guvernează pentru cetăţeni, nu pentru ei înşişi…

Şi atunci de unde vine vrajba dintre cele două grupuri? De unde ideea celor două Românii? Priviţi-i cu atenţie pe liderii tinerilor din Piaţa Victoriei şi veţi observa că niciunul nu iese în faţă spre a câştiga capital politic din necazul nostru. Vor dreptate, vor justiţie puternică şi imparţială, dar protestează fără ură, cu zâmbetul pe buze, făcând glume şi poante, purtând slogane satirice şi cântând melodii devenite virale pe Net. Pe mine însă m-a impresionat imnul, devenit punct fierbinte al fiecărui miting.

De cealaltă „parte” a străzii, lucrurile stau cu totul altfel: doar o mică parte dintre susţinători e conştientă de gestul lor, iar ieşirea în stradă se face cu un efort, inclusiv pecuniar, al PSD, căci autocarele cu care sunt aduşi costă. Contribuţia esenţială este a primarilor din localităţile limitrofe şi cartierele mărginaşe.

Dar să spunem că lucrul acesta nu este relevant. În schimb, priviţi mitingul de la Târgovişte: PSD a şi început un fel de campanie electorală, iar tipicul nu diferă cu nimic de celebrele mitinguri ale tovarăşului Ceauşescu. Trebuia să se vadă ce mari patrioţi sunt actualii lideri, mari oratori, cu aceleaşi gesturi grandilocvent-arogante, exprimând dragostea neţărmurită faţă de „români”. Cu laude la adresa Guvernului Dragnea condus de Sorin Grindeanu, cu grija majorităţii de guvernământ pentru bunăstarea noastră…, că se înroşeşte hârtia.

După care am înţeles: prima Românie, aceea a aleşilor, a reprezentanţilor noştri votaţi de noi, poporenii, clasa conducătoare, cum ar veni, se „sacrifică” pentru binele comun, iar a doua, cea a votanţilor, între care trebuie inclusă şi „strada”, este datoare cu dragoste neţărmurită faţă de efortul şi înţelepciunea tovarăşilor din frunte, pe care trebuie să-i laude mereu şi să-i ovaţioneze până la delir.

Ei, bine, tomul uriaş apărut la un sfert de secol de libertate, de încercări timide de întemeiere a unui regim democratic, glorifică un model de democraţie avortat în decembrie 1989, constituind de fapt „religia” PSD. Şi pentru că în acest sfert de secol lumea s-a schimbat, iar votul nu mai aduce altă schimbare decât de personaje, a doua Românie a ieşit în stradă.

Un semn de bun augur: alături de a doua Românie au venit, spre cinstea şi onoarea lor, şi câţiva aleşi. Tot mai mulţi.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: