„Luminile şcolii” din satul Izvoarele Sucevei

luminile  scolii - AFLOREI  ION Deşi nu sunt, nici pe departe, un as în realizarea unei recenzii, imaginea copertei întâi a cărţii domnului profesor Ion Aflorei, cu sugestivul titlu „Luminile şcolii”, aproape că-i divulgă conţinutul şi, astfel, cu paşi siguri încerc să pătrund în universul ei. Admir, în primul rând, la prietenul şi consăteanul meu Ion Aflorei – acum profesor, dar fost director coordonator al şcolilor din comuna noastră –, voinţa neclintită de a le scrie consătenilor săi, iubitorilor de carte de pretutindeni, cu stilu-i caracteristic, meticulos, raportat la documentări precise, cu profesionalism, nepermiţându-şi nicio abatere de la ea. Volumul, apărut la Editura Accent Print, Suceava, 2015, se remarcă, la prima observaţie, prin calitatea de invidiat a coperţilor şi a graficii de acum cunoscutului pictor al comunei Izvoarele Sucevei, domnul Vasile Hutopilă (din nefericire, mai mult ştiut în străinătate, prin expoziţiile sale, decât în România). Cartea are un motto semnat Simion Mehedinţi, 147 de pagini şi o dedicaţie a autorului: „Dedic aceste rânduri colegilor de breaslă într-ale educaţiei, celor care au trecut pragul şcolii şi au luat lumină, celor cu drag de carte şi iubire de semeni, celor care m-au susţinut şi m-au încurajat”.

Domnul profesor Ion Aflorei a avut răbdare să-şi afle un sponsor şi l-a aflat (dar nu căutându-l „ca acul în carul cu fân”!) în persoana domnului Petrică Beniamin, de mai multă vreme lucrător pe Coasta de Azur, tânăr cu „inimă mare”, cu rădăcini adânci în satul Izvoarele Sucevei căruia autorul i se adresează din carte: „Să vă dea Dumnezeu înzecit!”. Şi iată – un text – intitulat „000”, din care am extras ce mi s-a părut esenţial privitor la trecerea noastră prin viaţă: „Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei/ Şi te du la furnică să vezi povara ei,/ Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,/ Învaţă de la mamă să ai blândeţea sa./ Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,/ Învaţă de la toate că totu-i trecător./ Ia seama fiu al jertfei,/ Prin lumea-n care treci/ Să-nveţi din tot ce piere/ Cum să trăieşti în veci” (Din lirica norvegiană).

Aşadar, cartea presărată cu o grafică sugestivă a pictorului, are un conţinut divers şi îi voi parcurge în continuare principalele capitole, nu în ordinea lor, reţinând aspectele principale. Cel mai întins capitol e intitulat „Catalogul şcolii”. Acesta se întinde între paginile 33-100 şi cuprinde absolvenţii, directorii, profesorii şi învăţătorii care au funcţionat la Şcoala Gimnazială sat Izvoarele Sucevei începând cu anii 1945-1946 până în 2014-2015, informaţiile fiind extrase din cataloagele şcolii; din păcate, celelalte documente şcolare au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din „Luminile şcolii” nu lipsesc creaţiile literare în versuri ale preotului nostru paroh, Petru Valentin Ardelean, creaţii evident de natură religioasă. Titlurile lor, „Noapte sfântă”, „Îngerul păzitor”, „Surâs răstignit”, „Întâmpinare”, „Noapte de ajun”, „Înviere”, „Sfânta cruce”, îndeamnă elevii cititori, publicul larg, credincios, la întărirea evlaviei pentru Divinitate. Iată doar o strofă din „Sfânta cruce”: „Eşti far ce luminează/ Străbunele cărări/ Ce duc spre mântuire,/ Spre fericite zări”.

Reţin şi de la contabilul şcolii, domnul Marcel Florea, o strofă dintr-o poezie, inserată în volum, intitulată „Poate la anu…”: „A început să ningă iar frigul te cuprinde,/ Cu paşi mărunţi te-ndrepţi sărman copil dar oare unde?/ Căci nimeni nu te aşteaptă căldură să-ţi ofere,/ Îţi sufli-n pumni, îţi mai întorci privirea…/ …Şi-ţi spui tăcut – poate la anu…!?”.

M-am oprit apoi asupra altor pagini din care am aflat, sub titlul „Călăuzitori spre lumină”, învăţătorii satului de la Şcoala Gimnazială Izvoarele Sucevei începând cu Dulgher Ştefan, din perioada interbelică, şi continuând cu alţi 84 ce au activat între anii 1945-1947, înşiruirea lor oprindu-se în 2014-2015.

În capitolul „Profesori de ieri până astăzi” am întâlnit şi un citat din Albert Einstein: „Educaţia este tot ce rămâne după tot ce ai învăţat în şcoală”. Aici sunt trecuţi 118 profesori care au lucrat între anii şcolari 1958-1959 şi 2013-2014. A răsfoit cataloagele prof. Ion Aflorei, la data de 31 august 2015.

Cartea mai conţine mai multe texte, printre care şi cel intitulat „Izvoraşul”, referitor la o formaţie de mandoline (grup vocal) sub îndrumarea preotului nostru paroh Valentin Ardelean, formaţie care a obţinut numeroase diplome.

„Nu ne dăm seama, dar şcoala este un izvor de lumină, îţi dă o cale pe care tu, tinere, trebuie s-o urmezi. Şcoala este un munte. Porneşte de la poalele lui şi, urcând cu sudoare şi râvnă, ajungi în vârful lui. Dacă ai reuşit, ai strigat EVRIKA! Şcoala este un fel de Everest. Cei care iau lumină din călimara şcolii ajung pe culme…” scrie prof. Ion Aflorei în „Luminile şcolii”.

DECEBAL ALEXANDRU SEUL 

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI