Din ce în ce mai mulţi copii născuţi prematur riscă să-şi trăiască viaţa în întuneric, din cauza neglijenţei părinţilor sau chiar a medicilor. În lipsa unui control oftalmologic realizat la timp, bebeluşii dezvoltă retinopatie, boală care progresează rapid şi duce la orbire. Diagnosticată în stadiile incipiente, afecţiunea se tratează cu succes, dar numărul cazurilor creşte de la an la an. Potrivit medicului oftalmolog Cristina Niţulescu, medic primar la o clinică oftalmologică bucureşteană, intervievată de Gabriel Tudor, de la Asociaţia „Salvează o inimă”, retinopatia de prematuritate este o afecţiune oftalmologică ce poate provoca orbirea micuţilor dacă nu este tratată la timp.
„Ce declanşează această boală este tocmai prematuritatea, nu incubatorul şi nici lampa cu ultraviolete. Cu cât un copil este mai mic, cu atât riscul să facă această boală este mai mare. Diagnosticul se pune foarte simplu: se examinează aceşti copii la o lună de viaţă de către un medic oftalmolog specializat în diagnosticul acestei afecţiuni. Trebuie examinaţi toţi copiii care la naştere au vârsta de gestaţie mai mică sau egală cu 34 de săptămâni şi/sau greutatea mai mică sau egală cu 2.000 de grame. Copiii care sunt mai mari, respectiv 35-36 de săptămâni, sunt examinaţi doar dacă au avut anumiţi factori de risc pe care medicul neonatolog curant îi cunoaşte foarte bine. Tocmai pentru că această boală poate duce la un grad de handicap major – respectiv orbirea – în România s-a înfiinţat în urmă cu 13 ani (în 2002) Programul Naţional pentru Screening şi Tratament al Retinopatiei de Prematuritate, finanţat de Ministerul Sănătăţii, coordonator naţional fiind Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului «Alfred Rusescu» din Bucureşti” spune Cristina Niţulescu.
Conform medicului, retinopatia de prematuritate are 5 stadii. Primele două se pot vindeca de la sine sau pot evolua către stadiul 3, moment în care se indică tratamentul. Stadiile 4 şi 5 sunt stadiile de dezlipire de retină, stadiul 4 presupune dezlipire de retină parţială, iar stadiul 5 – totală. „Din păcate, în stadiile 4 şi 5 ajung de obicei copiii care nu au fost examinaţi la timp de medicul oftalmolog sau chiar niciodată. Un copil care a fost examinat şi tratat la timp ajunge foarte rar la dezlipire de retină. Se mai descrie o formă atipică de retinopatie, denumită agresivă posterioară, care, în lipsa tratamentului, evoluează rapid spre dezlipire de retină şi orbire”.
Medicul precizează că, de obicei, când copilul este externat din maternitate, boala nu este vindecată. Copilul poate vedea lumina şi obiectele mari, dar boala poate evolua. „Simptomele de genul copilul nu urmăreşte sau nu reacţionează la lumină apar mult mai târziu, în stadiul de dezlipire de retină, când deja nu mai poţi face nimic. Aici este tragedia. Când pleacă din maternitate, părinţilor li se recomandă să meargă cu copilul la control, dar unii refuză pe motiv că nou-născutul vede sau că este prea mic. Din păcate, sunt şi medici de familie sau pediatri care cred acelaşi lucru. Am avut copii pe care i-am adus la control cu ajutorul serviciului de asistenţă socială. Uneori ajung la oftalmolog când copilul are 4, 5 sau 6 luni şi spun: «Mi se pare că are o problemă…». Părinţii trebuie să asculte de indicaţiile care li se oferă la externarea din maternitate. Medicul neonatolog le va explica cu siguranţă unde şi de ce anume trebuie să meargă cu el la control. Îi rog pe toţi părinţii de copii prematuri din România să asculte indicaţiile medicului neonatolog!”
Vorbind despre tratamentul retinopatiei de prematuritate, Cristina Niţulescu a spus: „Tratamentul instituit la timp are peste 95% şanse de reuşită. Tratamentul clasic este laserterapia, care necesită sedarea copiilor. Pentru formele agresive, la care laserterapia nu oferea un rezultat optim, de mai bine de 5 ani se practică şi la noi în ţară tratamentul cu injecţie intraoculară cu bevacizumab, o substanţă care poate duce la regresia rapidă a bolii. Părinţii sunt rugaţi să vină la consult cu copiii până când li se spune că s-au vindecat. Acest lucru este valabil pentru toţi copiii prematuri, fie că au avut nevoie de tratament sau nu. Fiecare caz se vindecă diferit, iar mai ales copiii care necesită acea injecţie trebuie urmăriţi timp îndelungat. Stadiile 4 şi 5 se pot trata doar chirurgical, stadiul 4A de obicei cu rezultat bun, stadiile 4B şi 5 cu rezultat variabil, dar care nu se poate realiza la noi în ţară”.
Copiii cu stadiile 4B şi 5, după intervenţie chirurgicală, pot avea o vedere care să le permită să perceapă lumina şi chiar să se poată descurca singuri, în locuinţa lor sau pe stradă, să vadă obiectele mari, dar niciodată nu vor putea urma o şcoală normală mai spune medicul. „Vorbind cu un bun prieten care este nevăzător complet de vreo 10 ani, l-am întrebat ce importanţă ar avea pentru el să vadă lumina, să o poată diferenţia de întuneric. Mi-a spus: «Ar fi pentru mine o diferenţă ca de la cer la pământ!». Şi atunci am realizat cu adevărat că, dacă eşti părinte, nu poţi să nu faci tot posibilul astfel încât copilul tău să vadă măcar lumina. Din păcate, rezultatele intervenţiilor chirurgicale nu sunt foarte încurajatoare şi diferă de la caz la caz. Este foarte important să nu mai ajungem să avem copii cu dezlipire de retină, pentru că această afecţiune se poate diagnostica şi trata în ţară cu rezultate foarte bune, cu o singură condiţie: pe copil să îl putem examina când trebuie!”.
Cristina Niţulescu explică: „Putem vorbi de o prevenire primară – şi aici vorbesc de prevenirea naşterii premature prin monitorizarea sarcinii şi de îngrijirea postnatală. Le încurajez pe mame să meargă la medic şi să îşi facă analizele necesare. Poate că ar trebui încurajată şi naşterea în cadrul unei familii organizate, pentru că de cele mai multe ori copiii prematuri sunt născuţi de mame minore sau în familii în care nu sunt căsătoriţi părinţii. Trebuie să luăm în calcul că s-au înmulţit foarte mult sarcinile prin fertilizare, care duc deseori la copii prematuri. De asemenea, trebuie respectată atât ierarhizarea maternităţilor, astfel încât orice copil care la naştere are mai puţin de 32 de săptămâni de gestaţie sau mai puţin de 1.500 grame să fie născut sau transferat în regim de urgenţă într-o maternitate de nivel trei, precum şi a protocoalelor de resuscitare neonatală şi de administrare suplimentară de oxigen. Mai vorbim de o prevenire secundară, care se face prin includerea în screening a tuturor copiilor din grupa de risc, depistarea formelor severe şi tratarea acestora în cel mai oportun moment”. Ea mai precizează că, după examinarea unui copil care necesită tratament, „el trebuie tratat în 24-72 de ore de la diagnostic, pentru a obţine cel mai bun rezultat”.
Aflăm că în România, tratamentul şi toate examinările copiilor sunt gratuite. Laserterapia şi injecţiile intraoculare sunt decontate de stat. Inclusiv transportul prematurilor din unităţile de nivel inferior (maternităţile judeţene, unde nu există medic oftalmolog pentru screening) sau de la domiciliu, dacă pacienţii provin din familii cu venituri mici, în centrele de retinopatie din ţară, se efectuează gratuit, cu ajutorul serviciului de ambulanţă. În ţară sunt zece centre de screening pentru retinopatie: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Timişoara, Oradea, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Sibiu, Braşov şi Iaşi. „Orice nou-născut cu risc, prematur sau nu, este transportat într-un centru terţiar cât mai apropiat. Medicii neonatologi din toate centrele unde nu există oftalmologi pentru screeningul retinopatiei ştiu exact unde trebuie să trimită copiii şi când” precizează Cristina Niţulescu, apreciind că „un lucru foarte important este comunicarea cu părinţii. Ei trebuie să ştie exact de ce trebuie să meargă cu copilul la control şi de ce de mai multe ori”. (Plus Communication; text adaptat de redacţie)
Comentarii