O democraţie de paradă

Se pot spune multe despre democraţia românească, dar că ar fi una consolidată, nu. Ba chiar, după o repede privire în spaţiul public, descoperim două democraţii, aşa cum unii politicieni descoperă două Românii: democraţia noastră şi democraţia lor. A noastră, adică a muritorilor de rând, a plătitorilor corecţi de taxe şi impozite, şi a lor, adică a aleşilor, a celor cu funcţii înalte şi demnităţi publice.

Iar această împărţire e consecinţa modului în care s-a instaurat democraţia după decembrie 1989: primii care au scăpat la democraţie au fost demonstranţii din stradă, dar, din păcate, noile autorităţi emanate de revoluţie n-au prea ţinut cont de cererile lor. Ca dovadă, reizbucnirea revoltelor la nici jumătate de an: 13-15 iunie 1990. A fost nevoie de bâtele minerilor pentru a-i împrăştia pe protestatari şi a salva democraţia lor, nu a noastră.

De atunci, democraţia ni s-a livrat cu porţia: pentru fiecare drept, pentru fiecare „raţie” de libertate a fost nevoie de proteste publice şi chiar de lupte cu minerii conduşi de forţele de ordine. Noroc că democraţiile occidentale au pus umărul alături de manifestanţi. Aproape nimic nu s-a obţinut prin normalitatea deciziei politice parlamentare sau guvernamentale, cât prin forţa străzii, prin presiuni externe şi arareori datorită votului.

În schimb, întâii oameni în stat, cu mici excepţii, au făcut mare caz de drepturile şi libertăţile câştigate. La fiecare întâlnire cu omologii lor din Vest, se lăudau cu democraţia, Constituţia modernă şi cu drepturile omului. Nu ştiu în ce măsură au fost crezuţi sau nu, cert este că neîncrederea persistă şi astăzi. Nu degeaba suntem monitorizaţi de comisarii europeni prin mijlocirea MCV, a Tratatului de Convergenţă Fiscală şi a altor asemenea condiţionări.

Iată de ce nu poţi pune bază pe discursurile festiviste ale unor fruntaşi politici, mai cu seamă din majoritatea de guvernământ. De reţinut ipocrizia oficialităţilor care cică nu-şi vorbesc ţara de rău. Mai ales când starea democraţiei noastre nu e deloc roză: chiar dacă instituţiile statului de drept au început să funcţioneze, bugetele publice naţionale şi locale sunt drămuite în interes personal ori de partid, decizia politică nu respectă întotdeauna voinţa electoratului, destui parlamentari cer din partea colegilor păsuire spre a nu ajunge în faţa Justiţiei, uitând că imunitatea lor se referă doar la declaraţii politice. Pe deasupra, vezi şi încercările lor disperate de a schimba pe şest articole de lege spre a se face scăpaţi din strânsoarea legilor sau de a amâna sine die dreptul la vot al cetăţenilor români din diaspora.

Şi fiindcă democraţia românească s-a instalat în stradă în 1989, politicienii s-au obişnuit să fie mereu împinşi înainte, fie de curentul popular, fie de presiunile UE şi SUA. De câteva ori, curentul popular a reuşit să-şi impună totuşi voinţa, cele mai recente cazuri fiind căderea guvernelor Boc/Ungureanu şi schimbarea rezultatului alegerilor prezidenţiale de anul trecut.

Cât despre Codul silvic, a rămas cum s-au înţeles. După o manipulare străvezie, prin care s-a încercat implicarea preşedintelui Klaus Iohannis şi a Opoziţiei, articolele încriminate au trecut de Parlament, iar pădurile vor avea aceeaşi tragică soartă ca până acum. De data aceasta, în lipsa unei reacţii populare vehemente, nimeni nu le mai poate salva. Poate doar o viitoare majoritate în Legislativ.

Dincolo de instituţiile democraţiei, situaţia e şi mai criticabilă: băncile au o relaţie dictatorială în raport cu clienţii obişnuiţi, dar una privilegiată cu cei puternici, cu toate că de atâtea ori nu puţini s-au dovedit simpli ţepari. Luaţi seama şi la fiscul românesc care îi păsuieşte pe marii datornici sau chiar îi iartă, dar pe ceilalţi îi execută imediat. Cam la fel funcţionând şi relaţiile între cetăţean şi autorităţile locale.

Timpul trece, însă starea democraţiei româneşti generează în continuare o proastă guvernare şi amânarea ieşirii din starea de tranziţie spre o societate mai civilizată şi o viaţă mai bună, în care prioritare să fie dezvoltarea economică, bunăstarea, mediul curat şi educaţia performantă.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI