Revărsări

„Depărtările visului” (Ed. Opera Magna, Iaşi, 2015) se intitulează cea mai recentă carte de versuri semnată de Maria-Elena Cuşnir, versuri cuprinzând, aşa cum autoarea a înscris pe exemplarul pe care ni l-a oferit, „revărsări din abisul necunoscut al sufletului”. S-ar înţelege, poate, şi doar din acestea, că între eu (chiar unul poetic) şi vis cale lungă este, dar tocmai o astfel de ipostază îl face mai de jinduit şi de cercetat, pe de o parte, iar pe de alta că explorarea implică inclusiv sesizarea şi reţinerea unor informaţii ce vin ca şi singure, debordant, de dincolo de veşmântul de experienţe al călătoarei. Prefaţând cartea, Ioan Holban găseşte că poemele „poartă culorile stinse ale «amurgului toamnei mele», în foşnetul nostalgiei şi declinului”, conturând „un cântec şi un hronic ale vârstelor, mai exact ale fantomelor acestora”. Citim: „Risipă de vânt, starea ta de trecere/ Străbate suav/ Cercuri galactice./ În oglinzile adâncului/ te roteşti iradiind în vibraţia necunoscutului/ În ploaie de raze… (din „Aşteptând”, p. 95).