În perimetrul luminos al marcării Zilei Independenţei Poloniei la Suceava se configurează şi relativ recenta lansare a volumului „Salvarea aurului polonez” de Cristian Păunescu, Dorin Matei, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2012, organizată de dr. Vasile M. Demciuc sub egida Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. Deopotrivă moderator al acestei lansări, dr. Vasile M. Demciuc a salutat-o ca pe un eveniment cultural deosebit şi a evocat vechile relaţii existente de-a lungul istoriei între Moldova şi Polonia, după care publicul a fost invitat să urmărească un film-document despre depunerea aurului polonez la Banca Naţională a României în octombrie 1939. În acest public, în afară de cadre didactice (predominant, deoarece am recunoscut şi alţi intelectuali suceveni) şi studenţi, s-a aflat şi rectorul Valentin Popa, sub patronajul căruia s-a desfăşurat lansarea, în vreme de alături de dr. Vasile M. Demciuc au luat loc unul dintre autori, dr. Cristian Păunescu, şi dr. Mircea Ştefan Mureşan, amândoi reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României, prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru şi prof. univ. dr. Ştefan Purici, prorector al instituţiei-gazdă.
Dr. Cristian Păunescu şi-a mărturisit satisfacţia prezenţei la Suceava ca o expresie a reîntăririi parteneriatului BNR cu Universitatea („o universitate performantă”), reamintind pe de altă parte, legat de „Salvarea aurului polonez”, că judeţul a fost implicat în tragedia din septembrie 1939. Proaspăt reîntors din Polonia, o vizită care împreună cu documentarea pentru carte i-au validat propria viziune asupra istoriei (o viziune în spiritul lui Toynbee), a ciclurilor, a repetării, Domnia Sa a găsit numeroase similitudini între perioada care a dus la izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial şi ceea ce se întâmplă acum nu foarte departe de România, pe care implicit le-a sugerat celor de faţă ca obiect de meditaţie. După care a vorbit despre salvarea aurului polonez, scoţând în evidenţă rolul deosebit jucat de România în această acţiune istorică. În încheiere, un nou accent meditativ s-a desprins din întârzierea asupra aspectului recunoştinţei, a singurătăţii durabile, dincolo de prieteniile trecătoare, a fiecărei ţări, citând când zicerea unei personalităţi politice româneşti, „Noi avem încredere doar în Marea Neagră”, când a alteia: „Cu cine se învecinează Rusia? Cu vine vrea ea!”
Şi Mircea Ştefan Mureşan, director-adjunct al BNR, a apreciat parteneriatul cu Universitatea, bucurându-se că după întâlnirea de acum, cu studenţii la istorie, va fi prezent la o alta, cu studenţii economişti, cărora le va adresa o întrebare moştenită, la care puţini ştiu răspunsul: De ce leul se numeşte „leu” (şi nu „roman”, după modelul Franţei, urmat în epocă în atâtea privinţe, cu „francul” ei)?
Reîntorcându-se la carte, prof. univ. dr. Ştefan Purici i-a subliniat meritul „de a schimba puţin optica noastră şi a polonezilor”, precum şi pe acela de a fi pus în pagină multe detalii interesante, valorificare a unor documente inedite de arhivă. Centrată pe „momente cu care ne putem mândri şi care merită să fie cunoscute de toţi”, cartea le-a adus şi din partea Domniei Sale „felicitări autorilor!”
Prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru a avut numai cuvinte de laudă pentru autori, „prietenul meu, dr. Cristian Păunesci”, „Dorin Matei, omul care are un «magazin istoric», «Magazin istoric», cea mai veche revistă de cultură istorică”, şi pentru carte, care oferă cititorilor „o reconstituire în spiritul adevărului istoric”, şi care a apărut nu doar în bune condiţii grafice, cu ilustraţii de calitate, coperte cartonate, ci şi în poloneză. Şi privind peste timp, le-a adresat „felicitări oamenilor care au salvat aurul”, şi cu adânc respect „lui Mitiţă Constantinescu, ani la rând guvernatorul BNR”.
Ultima dintre intervenţii (din public) i-a aparţinut vicepreşedintelui Uniunii Polonezilor din România, Cazimir Longher, care a vorbit despre respectul Poloniei faţă de România, al cărei pământ, în acel timp de mare încercare, a devenit „casa noastră” („Iar pământul vostru a devenit casa noastră”) şi despre gratitudinea comunităţii sale pentru apariţia cărţii deopotrivă în română şi în poloneză. Şi, într-un anume fel şi ca o replică la amărăciunea lui Cristian Păunescu legată de faptul că Muzeul Militar din Varşovia, nu spune nimic despre polonezii refugiaţi în România, despre cele 1,3 milioane de lei cheltuiţi de România cu polonezii în Primul Război Mondial, a exprimat ca pe o bucurie personală faptul că „cel puţin 80 la sută din polonezi” cunosc acest ajutor esenţial al României în salvarea aurului şi a altor valori poloneze.
În ipostaza de istoric şi de organizator al acestei lansări, sub auspiciile Universităţii „Ştefan cel Mare Suceava, dr. Vasile M. Demciuc poate fi mulţumit: s-au spus (şi s-au gravat în memorie) adevăruri care contribuie la limpezirea unor aspecte ale acţiunii concentrate în titlul cărţii lui Cristian Păunescu şi Dorin Matei. Adevăruri care au îmbogăţit informaţiile cu care venise publicul şi i-au întărit un sentiment al demnităţii, de care cu toţii, popor şi persoane, încă mai avem nevoie.
Comentarii